CIMEC. Tezaurele terminologice

Index | Afișare arborescentă | Afișare alfabetică

	ARD [1]


	Diverse [ Elemente decorative sau picturale diferite. ] [2]

Alegorie [ Imagine sau suită de imagini care exprimă indirect, în general prin personificare, anumite idei, acţiuni, caractere. A jucat un rol însemnat în arta goticului, Renaşterii, barocului, rococoului, uneori şi în romantism. ] [2.1]

Arborele vieţii [ Arbore mitic, simbol al unităţii dintre terestru şi celest, sacru şi profan, şi al aperisabilităţii vieţii. ] [2.2]

Arhitectură [ Arta de a construi după legi specifice, iniţial empiric descoperite şi aplicate, ulterior statuate de către teoreticieni - Vitruvius în antichitate, Giorgio Vassari, Filippo Brunelleschi şi Alberti în Renaştere, W. Gropius sau Todt în epoca modernă etc. - în fucţie de perioadă şi de stil arhitectura variind din punct de vedere programatic, funcţional şi decorativ, atât în cazul edificiilor singulare cât şi al ansamblurilor arhitecturale. ] [2.3]

Bour [ Taur sălbatic, care trăia cândva şi în ţara noastră, socotit a fi strămoşul direct al vitelor mari cornute; animal mitic al Moldovei, lrgat de întemeierea statului, folosit ca motiv heraldic pentru stema statului. ] [2.4]

China [ Stat în Asia de Sud Est, cu o prodigioasă istorie şi o artă specifică. În artele decorative se foloseşte asimetria specifică repertoriului ornamental sino-japonez pentru a fi realizate obiecte într-un stil eurpean specific, numit rococo (secolul al XVIII-lea), urmînd ca din secolul următor să revină această manieră prin folosirea lacurilor negre şi aurii. ] [2.5]

Cochilie [ Motiv ornamental de origine romană, în formă de scoică, folosit în arta decorativă. ] [2.6]

Cornul abundenţei [ Simbol al belşugului, reprezentat printr-un corn umplut cu fructe şi flori. La origine acest corn a aparţinut caprei Astarteea, tovarăşa de joacă a copilului Zeus, pe care a transformat-o-n constelaţie. În antichitate reprezentaun simbol al belşugului, fiind ulterior întâlnit în decoraţia faianţei franceze de tip Rouen (secolele XVII-XVIII), fiind preluat în tapiserie şi în decorarea pieselor de argint (secolul al XVIII-lea). ] [2.7]

Costum [ Ţinută vestimentară masculină şi feminină, care a variat formal, coloristic şi tipologic de la o epocă la alta. În prezent sensul termenului este acela de ţinută bărbătească formată din haină, vestă, pantalon, cămaşă, cravată, executată din stofă. ] [2.8]

Decor geometric [ Redare de modele geometrice pe un suport, prin pictare, incizie sau excizie, singular sau în cadrul unor combinaţii. ] [2.9]

Decor istoriat [ Modalitate pur italiană de decorare a suprafeţei unui platou de porţelan, prin redarea unei secvenţe istorice. ] [2.10]

Decor orientalizant [ Decor format din elemente specific orientale sau considerate ca fiind reprezentative pentru Orient ca spaţiu cultural şi artistic. ] [2.11]

Grădină [ Spaţiu natural amenajat artificial în stil natural sau geometric, în care se cultivă flori, copaci etc. utilizat pentru valoarea sa decorativă şi de relaxare. ] [2.12]

Groteschi [ Ornament format dintr-o succesiune de mici motive reprezentând personaje şi animale ajurate de arabescuri şi de frunziş. Denumirea derivă de la cavourile antice (denumite grote) descoperite în Italia încă din secolul al XV-lea, ai căror pereţi erau decoraţi cu astfel de elemente. Pictorii italieni renascentişti creează modele folosite în majoritate atelierelor europene de artă decorativă - mobilier, tapiserii. ţesături etc. În Franţa groteschi se întâlnesc în ornamentica stilurilor Rocaille şi al Primului Imperiu. ] [2.13]

Înger [ Spirit ceresc, considerat a fi creatură perfectă în serviciul permanent al divinităţii, organizaţi ierarhic, după cum relatează vechii scriitori bisericeşti, precum li textele vetero-şi noutestamentare. Figurativ sunt reprezentaţi ca nişte fiinţe umane înaripate, cu veştminte albe sau colorate, lungi, pletoşi, cu figuri senine, în ipostaze singulare sau de grup. Există şi aşa-numiţii "îngeri căzuţi", cei care s-au răzvrătit contr lui Dumnezeu la iniţiativa lui Lucifer şi au fost învinşi de către Arhanghelul Mihail, fiind prăbuşiţi în Iad. ] [2.14]

Manieră japoneză [ Reprezentare picturală sau decorativă care preia elementele primordiale ale artei japoneze, fără a fi însă identic-formal cu aceasta. ] [2.15]

Mascheron [ Ornament pictat sau sculptat în relief, format dintr-un cap de om sau de animal, uneori reprezentat fantezist, adesea ajurat de frunziş. Folosit în arhitectură pentru decorarea cheilor de boltă, a consolelor, a capitelurilor, în centrul unui cartuş, pe uşi ori pe panouri. Element decorativ de bază, întâlnit încă din antichitate şi folosit ulterior în gotic şi în Renaştere pentru decorarea clădirilor, a mobilelor, a ceramicii etc. ] [2.16]

Monogramă [ Înlănţuirea elegantă a iniţialelor numelui unei persoane, pentru a forma un element decorativ. ] [2.17]

Muzică [ Arta de a transmite sentimente, idei cu ajutorul sunetelor combinate de o manieră specifică. Simbolic, se poate face trimitere la mitica "muzică a sferelor", aluzie la cele nouă ceruri circumscrise unul celuilalt în care corurile de îngeri aduc slavă lui Dumnezeu. ] [2.18]

Peisaj cu figură [ ] [2.19]

Peisaj marin [ ] [2.20]

Peisaj rural [ ] [2.21]

Personaje [ Elemente figurative ale unei imagini plastice, umane, antropomorfe sau zoomorfe. ] [2.22]

Scenă biblică [ Secvenţă artistică bazată descriptiv pe redarea unei întâmplări biblice. ] [2.23]

Scenă de gen [ Secvenţă picturală tipică pentru veacul al XVII-lea, apărută pentru prima oară în mediile artistice flamande, indicând o scenă din viaţa zilnică a claselor de jos. ] [2.24]

Scenă mitologică [ Secvenţă cu substrat mitologic, păgân sau creştin. ] [2.25]

Scenă religioasă [ Secvenţă cu subiect religios, creştin sau originar din mitologia păgână. ] [2.26]

Vânătoare [ Secvenţă plastică decorativă al cărei scop iniţial (arta asiriană, de pildă) era acela de a sugera măreţia şi forţa persoanei regale. ] [2.27]

Vultur bicefal [ Element heraldic reprezentat de un vultur cu două capete. Caracteristic pentru familia imperială bizantină şi voievodală românească a Cantacuzinilor. ] [2.28]

Vultur cu cruce [ Element heraldic având o cruce în cioc sau în gheare, simbol al ascendenţei romane sau al forţei, după caz. ] [2.29]


	Istoria breslelor [ Relatarea formării şi dezvoltării asociaţiilor meşteşugăreşti din interiorul unui oraş. ] [3]

Breasla aurarilor [ Asociaţie medievală a meşterilor aurari, creată pentru a le apăra acestora interesele. ] [3.1]

Breasla căldărarilor [ Asociaţie medievală urbană a meşterilor căldărari, creată pentru a le apăra acestora interesele. ] [3.2]

Breasla cizmarilor [ Asociaţie medievală urbană a meşterilor cizmari, creată pentru a le apăra acestora interesele. ] [3.3]

Breasla croitorilor [ Asociaţie medievală urbană a meşterilor ţesători, creată pentru a le apăra acestora interesele. ] [3.4]

Breasla măcelarilor [ Asociaţie medievală urbană a meşterilor măcelari, creată pentru a le apăra acestora interesele. ] [3.5]

Breasla pânzarilor [ Asociaţie medievală urbană a meşterilor pânzari, creată pentru a le apăra acestora interesele. ] [3.6]

Breasla pielarilor [ Asociaţie medievală urbană a meşterilor pielari, creată pentru a le apăra acestora interesele. ] [3.7]

Breasla postăvarilor [ Asociaţie medievală urbană a meşterilor postăvari, creată pentru a le apăra acestora interesele. ] [3.8]

Breasla tăbăcarilor [ Asociaţie medievală urbană a meşterilor tăbăcari, creată pentru a le apăra acestora interesele. ] [3.9]

Breasla ţesătorilor [ Asociaţie medievală urbană a meşterilor ţesători, creată pentru a le apăra acestora interesele. ] [3.10]


	Momente şi evenimente istorice [ Date istorice importante ale unui stat. ] [4]

Epoca regulamentară [ Perioadă istorică românească, 1831-1859, în care Principatele Dunărene au fost organizate şi administrate conform Regulamentelor Organice, legislaţii de substrat constituţional, de puternică influenţă rusă. ] [4.1]

Istoria monarhiei [ Relatarea formării şi dezvoltării la nivel de stat a unui regim monarhic. ] [4.2]

Mişcarea memorandistă [ Mişcare politică ardeleană organizată la 1891 de către un grup de clerici şi politicieni români cu scopul obţinerii de drepturi politice pentru naţiunea română din Transilvania. Manifestul mişcării, "Memorandum", inspirat din documentele similare ale lui Micu Klein şi ale "Supplexului" de la 1791 a dat numele acesteia. Procesul memorandist, cu ecou european, a demonstrat refuzul guvernului maghiar de a reforma stăpânirea sa în Transilvania. ] [4.3]

Mişcarea revoluţionară 1821 [ Revoluţie organizată şi condusă de către slugerul Tudor Vladimirescu, la 1821. Mişcarea era îndreptată contra exploatării Munteniei de către regimul fanariot, fiind suprapusă mişcării revoluţionare a Eteriei greceşti. Principala consecinţă a revoluţiei de la 1821 a fost revenirea la domniile pământene în ambele Principate Dunărene. ] [4.4]

Momentul 1848 [ Trimitere la revoluţia din anul 1848 din Principatele Dunărene şi Transilvania, izbucnită pe fondul mişcărilor similare din Europa. Revendicările fiecărei revoluţii au diferit de la un principat la altul. ] [4.5]

Rascoala Horia [ Răscoală în munţii Apuseni organizată de Nicula Urs, zis Horea, având ca ajutoare pe Crişan şi Cloşca. Scopul răscoalei era desfiinţarea iobăgiei şi al sistemului fiscal şi funciar tradiţional al domnilor de pământ. ] [4.6]

Războiul de Independenţă [ Moment în istoria politică a României în care, în urma participării alături de Rusia la Războiul cu Poarta din anii 1877-1878, ne-am câştigat independenţa de stat. ] [4.7]

Regimul fanariot [ Regim politic existent în Principatele Dunărene între 1715 şi 1821 în care la conducerea statului se aflau domnitori greci, originari din cartierul stambuliot Fanar, numiţi de către Poartă. ] [4.8]

Regimul imperial [ Sistem politic de tip monarhic, în fruntea căruia se află un împărat, a cărui ideologie politică este de tip universalist. ] [4.9]

Unirea 1600 [ Trimitere la unirea personală, de către Mihai Viteazul, a Ţării Româneşti, Moldovei şi Transilvaniei sub un singur sceptru. ] [4.10]

Unirea 1859 [ Trimitere la unirea, la 24 ianuarie 1859, a Moldovei cu Ţara Românească în urma dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza. ] [4.11]

Unirea 1918 [ Trimitere la unirea, la 1 decembrie 1918, a României cu Transilvania, Partium, Bucovina şi Basarabia. ] [4.12]


	Motiv fantastic [ Element decorativ originar simbolic din spaţiul imaginarului colectiv. ] [5]

Animal fantastic [ Animal mitologic cu aspect neobişnuit şi înzestrat cu puteri magice. ] [5.1]

Dragon [ Fiinţă fantastică, având aspectul unei reptile înaripate, uneori cu mai multe capete cu guri din care ies flăcări şi o coadă lungă, încolăcită. ] [5.2]


	Motive antropomorfe [ Elemente decorative originare din spaţiul celest. ] [6]

Călăreţ [ Membri ai ordinului ecvestru, inferior celui senatorial (Roma Antică); clasă nobiliară occidentală care furniza trupele de cavalerie grea. ] [6.1]

Ochi [ ] [6.2]

Personaje [ Elemente figurative ale unei imagini plastice, umane, antropomorfe sau zoomorfe. ] [6.3]

Putti [ Imagine convenţională a unui copilaş grăsuţ şi drăgălaş, nud, care apare în Renaştere, fie pentru a întruchipa un îngeraş (caz în care poartă aripioare), fie cu rol neutru, în compoziţii decorative sculptate sau pictate. Uneori apare pe monumente funerare, fiind asociat simbolic sufletului. ] [6.4]


	Motive astrale [ Elemente decorative originare simbolic din spaţiul celest. ] [7]

Lună [ Element decorativ celest care, din perspectiva iconografiei creştine, se asimilează Bisericii şi Fecioarei, după cum soarele se asimilează lui Hristos. În perioada mediavală îi sunt asociate sensurile de Lege (veche), Sinagogă şi Moarte, figurând şi în unele din ciclurile Răstignirii. ] [7.1]

Semilună [ Element simbolistic principal musulman, utilizat ca model decorativ în lăcaşele de cult sau pe însemnele puterii politice. ] [7.2]

Soare [ Asimilat simbolic lui Hristos, în iconografia creştină. În Evul Mediu îi sunt asociate ideile de Har, Viaţă şi Biserică. ] [7.3]

Stea [ În iconografie steaua simbolizează cerul. Utilizat pe fond albastru ca fundal pentru figura lui Hristos ori a Maicii Domnului, sau a unui sfânt. ] [7.4]


	Motive avimorfe [ Elemente decorative animaliere aparţinând regnului avimorf, cu sau fără substrat simbolic. ] [8]

Cocoş [ Motiv decorativ ce simbolizează veşnicia. ] [8.1]

Pasăre [ ] [8.2]

Păun [ ] [8.3]

Porumbel [ Simbol al nevinovăţiei şi al păcii. În iconografia creştină este simbolul Sfântului Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi. Figurează în scenele: "Buna Vestire", "Botezul lui Hristos", "Pogorârea Sf. Duh", pe "Tronul Hetimasiei" din "Judecata de Apoi". ] [8.4]

Vultur [ Datorită calităţilor somatice şi preferinţei pentru zborul planat la mari înălţimi, vulturul a fost utilizat ca pasăre cu valenţe simbolică încă din antichitate - Roma. În creştinism este simbolul Evanghelistului Ioan. Foarte des folosit ca element heraldic, în versiunile simplă sau bicefală. Preluat sub această ultimă formă de către împăraţii bizantini, Casa de Habsburg şi Casa Romanov etc. ] [8.5]


	Motive decorative diverse [ Elemente decorative diversificate în funcţie de context. ] [9]

Delfin [ Element decorativ paleocreştin, semnificând pe Hristos. ] [9.1]


	Motive diverse [ Elemente decorative diversificate în funcţie de context. ] [10]

Bust [ Specie a portretului în pictură şi sculptură, înfăţişând partea superioară a corpului şi eventual braţele. ] [10.1]

Peisaj [ ] [10.3]


	Motive florale [ Flori sau corole florale utilizate decorativ cu sau fără substrat simbolic. ] [11]

Boboc [ Motiv decorativ utilizat singular sau în combinaţie cu alte motive. ] [11.1]

Buchet [ Mănunchi de flori aranjate şi legate împreună, folosit ca motiv decorativ în arhitectură sau decoraţia pictată. ] [11.2]

Floare [ Denumire generică a naturilor statice sau decorative ale căror motiv principal sunt florile. Devin gen de sine stătător abia în secolul al XVI-lea începând cu Ţările de Jos, prin pictori ca Jan Bruegel "de Catifea", A. Bosschaert etc. Exprimă, prin colorit, anumite stări emoţionale ale artistului. ] [11.3]

Garoafă [ Element decorativ floral utilizat cu sau fără substrat simbolic. ] [11.4]

Lalea [ Element decorativ utilizat cu sau fără substrat simbolic. ] [11.5]

Pansea [ ] [11.6]

Trandafir [ Motiv ornamental cu substrat heraldic - în Anglia, de pildă, reprezenta, sub culori diferite, Casele nobiliare de York şi Lancaster. ] [11.7]


	Motive heraldice [ Armoarii cu scop decorativ. ] [12]


	Motive zoomorfe [ Motive deocorative animaliere, care pot avea sens simbolic. ] [13]

Animal [ Fiinţă organizată, mono- sau pluricelulară, însetrată cu facultatea de a simţi şi de a se mişca. Folosit ca motiv decorativ cu diverse conotaţii simbolice. ] [13.1]

Broască [ ] [13.3]

Câine [ Motiv ornamental ce simbolizează vigilenţa şi loialitatea. În Antichitatea romană imaginea unui câine era folosită pentru a avertiza vizitatorii, dimpreună cu expresia "cave canem". ] [13.4]

Cal [ Animal domestic ierbivor, din familia cabalinelor, folosit pentru tracţiune, călărie, vânătoare etc.. Simbol al forţei. ] [13.5]

Cerb [ Mamifer rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurtă. Ca element decorativ simbolizează forţa şi agilitatea. Întâlnit de pildă în arta scitică. ] [13.6]

Delfin [ Element decorativ paleocreştin, semnificând pe Hristos. ] [13.7]

Fluture [ Element decorativ utilizat cu sau fără substrat decorativ. ] [13.8]

Leu [ Reprezentare a respectivului animal învestită cu valenţe simbolice diferite. Face parte din grupul de imagini originare din Fiziolog, având caracter ambivalent - semnifică binele sau răul, după caz, fiind atribut caracteristic pentru sfântul apostol şi evanghelist Marcu şi pentru sfântul Ieronim, traducătorul din limba latină a "Bibliei" (Vulgata) dar şi al virtuţilor: prudenţa, temperanţa şi îndrăzneala. ] [13.9]

Melc [ Element decorativ care semnifică eternitatea, veşnicia, statornicia, conform sensului motivului spiralei. ] [13.10]

Peşte [ Simbol paleocreştin al lui Hristos. Folosit datorită acrostihului format din iniţialele greceşti ale denumirii lui Hristos: "Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu Mântuitor" - Iesus Chrestus Theou Soter, Ichtys. Era considerat un semn de recunoaştere al primilor creştini, cu precădere în vremuri de prigoană. În asociere cu pâinea, are semnificaţie eucharistică. ] [13.11]

Pisică [ Imagine a vicleniei şi a diavolului transformat într-o pisică neagră. Popular o astfel de pisică este simbol al ghinionului, imaginea sa fiind asociată celei a vrăjitoarei malefice, drept mesager permanent al "necuratului". ] [13.12]

Şarpe [ În funcţie de prioadă şi loc, animal asociat fie binelui, fie răului, identificat în iconografia creştină cu ispititorul lui Adam şi al Evei. Atribul al personificării pământului, din seria celor patru elemente primordiale, dar al unei din cele patru virtuţi - înţelepciune (prudentia). Reprezentările variază de la simpla figurare a reptilei clasice, la transformarea sa în monstrul Leviathan, din Judecata de apoi, în dragon cu unul sau mai multe capete. ] [13.13]

Urs [ Element heraldic menit a sugera forţa. ] [13.14]