CIMEC. Tezaurele terminologice

CIMEC. Tezaurele terminologice

Index | Afișare arborescentă | Afișare alfabetică

	Accesoriu vestimentar [ Obiect menit să fie purtat împreună cu un anume tip sau model de îmbrăcăminte, spre a crea un tot armonios din punct de vedere vizual. ] [1]


		Ac [ Mică ustensilă de oţel, de formă conică, prevăzută în partea îngroşată cu un orificiu, destinată coaserii manuale. ] [1.1]


			Ac de cravată [ Obiect din metal preţios de forma unui ac sau a unei cleme, încrustat sau nu pietre preţioase, folosit pentru fixarea părţilor unei cravate. ] [1.1.1]


			Ac de păr [ Obiect de mari dimensiuni din oţel sau din alt material, destinat fixării părului într-o coafură oarecare. ] [1.1.2]


			Ac pentru îmbrăcăminte [ Ac destinat fixării împreună a părţilor componente ale unui obiect de îmbrăcăminte, în cursul croirii acestuia; bold, ac de siguranţă. ] [1.1.3]


		Ac pentru îmbrăcăminte [ Ac destinat fixării împreună a părţilor componente ale unui obiect de îmbrăcăminte, în cursul croirii acestuia; bold, ac de siguranţă. ] [1.2]


		Baston [ Bucată de lemn lungă sau scurtă, subţire, care are un capăt îndoit sau în formă de piolet, folosită la sprijinirea corpului sau pentru alte scopuri. ] [1.3]


		Brâu [ Cingătoare lată purtată de către ţărani. ] [1.4]


			Brâu preoţesc [ Cingătoare care indică rangul unui preot unit sau care e purtată de către preoţii ortodocşi peste felon, fiind brodată cu fir de aur şi având cusută anterior o cruce în relief. ] [1.4.1]


		Bumb [ Nasture cu rol decorativ. ] [1.5]


		Buton [ Nasture mobil din sidef, metal sau alte materiale pentru închiderea manşetelor. ] [1.6]


		Buton de manşetă [ Nasture mobil din sidef, metal sau alte materiale pentru închiderea manşetelor. ] [1.7]


		Cataramă [ Piesă din diferite materiale folosită la închiderea unei curele sau ca obiect decorativ pentru confecţii. ] [1.8]


		Centură [ Bucată lungă şi îngustă de material, folosită pentru încingerea mijlocului. În trecut constituia un suport pentru atârnarea pungii de bani, tecii de sabie etc. Element introdus în construcţia mobilierului către mijlocul secolului al XV-lea. Constituie un cadru de structură rectilinie sau ondulată dispus orizontal între şezută şi picioare (scaun, jilţ, fotoliu, canapea, pat), între tăblie şi picioare (masă, birou, consolă). La piesele formate din două corpuri (bufet, cabinet etc.) poate fi prevăzută cu unul sau mai multe sertare. Sinonim - ţarg. ] [1.9]


		Coleretă [ Guler mare încreţit sau plisat, din dantelă, susţinut sau nu de către o reţea de sârme, ca de pildă gulerele feminine şi masculine vestice ale secolului al XVI-lea, sau gulerele masculine ale veacului al XVII-lea, inspirate de moda olandeză. ] [1.10]


		Cordon [ Grad superior al unui ordin, sub forma unei panglici diagonale; fâţie de material lungă şi îngustă, utilizată pentru fixarea de mijloc a unui obiect vestimentar croit larg. ] [1.11]


		Evantai [ Ecran rigid şi uşor, cu mâner, pentru făcut vânt prin agitare, folosit de cele mai vechi timpuri în regiunile calde. Privit în antichitate ca însemn al demnităţii, similar umbrelei, de formă rotunjită sau semicirculară, neted sau plisat, evantaiul era executat din frunze, pene, ţesături, fildeş etc. iar în Extremul Orient din hârtie, pergament sau mătase, decorate cu picturi, ce se ridicau adesea la valoarea unei opere artistice. Pătruns în Europa, o dată cu influenţele orientale, evantaiul a fost la modă mai ales din secolul al XVI-lea, când apare plisat. În următoarele dpuă secole era ornamentat cu picturi, dantele sau bijuterii, artiţti celebri executând acuarele şi guaşe pentru decorarea evantaiului (de pildă Fragonard). ] [1.12]


		Feregea [ Văl foloist de nfemeile musulmane pentru aţi acoperi faţa. Prin extensie - haină lungă, având mâneci atârnânde, din stofă, de obicei neagră, purtată de femeile musulmane ca o pelerină ce le acoperea, concomitent, capul şi faţa. ] [1.13]


		Mâner de umbrelă [ Parte inferioară a axului umbrelei care permite manevrarea acesteia. ] [1.14]


		Nasture [ Accesoriu vestimentar din diferite materiale şi având diferite forme, simplu, îmbrăcat sau decorat, care serveşte la încheiatul unor obiecte vestimentare sau ca ornament. ] [1.15]


		Pafta [ Încheietoare ornamentală la haine sau la cingători, din metal simplu sau preţios. ] [1.16]


		Pinten [ Obiect metalic semicircular, prins la tocul cizmei, de care se fixează o rotiţă dinţată, utilizat la îmboldirea calului la mers. ] [1.17]


		Poşetă [ Geantă mică din piele, material plastic etc. în care femeile păstrează acte, bani, accesorii de toaletă etc.. ] [1.18]


		Pungă [ Săculeţ de piele legat la gură cu băieri, pentru păstrarea mărunţişului metalic sau a unor produse de toaletă, folosit în trecut de către ambele sexe. ] [1.19]


		Punguţă [ Săculeţ de piele legat la gură cu băieri, pentru păstrarea mărunţişului metalic şi, eventual, a unor obiecte de toaletă, folosit în trecut de ambele sexe. ] [1.20]


		Şal [ Material de lână, dantelă, bumbac ş.a. pentru acoperit umerii, cu sau fără ciucuri, de formă triunghiulară. ] [1.21]


		Sandale [ Încălţăminte formată dintr-un set de barete de piele fixate de o talpă două curele cu sau fără cataramă pentru fixarea pe gambă. ] [1.22]


		Surguci [ Podoabă de pălărie formată dintr-un smoc de pene preţioase ce se fixau de acoperământul de cap al unui şef politic oriental printr-o broşă. Preluată de unii dintre voievozii noştri sub influenţă otomană, demonstra împreună cu un acoperământ de cap anume ataşamentul purtătorului faţă de Poartă. ] [1.23]


		Umbrelă [ Apărător de ploaie, vânt sau soare format dintr-un şir de spiţe pliabile aranjate radial în jurul unui ax, peste care s-a fixat o pânză. ] [1.24]


		Văl [ Bucată de ţesătură fină, transparentă, folosită de femei spre a-şi acoperi capul - accesoriu vestimentar; piesă decorativă din material preţios, uneori brodată, destinată acoperirii sfintelor vase în timpul slujirii liturghiei. ] [1.25]


	Acoperământ de cap [ Denumire generică pentru accesoriile vestimentare destinate acoperirii calotei craniene, frunţii şi cefii. ] [2]


		Bariz [ Broboadă sau ţesătură de lână foarte subţire şi uşoară. ] [2.1]


		Basma [ Bucată de pânză sau de mătase colorată, folosită de către femei pentru a-şi acoperi capul sau pentru a transporta obiecte uşoare. ] [2.2]


		Beretă [ Şapcă marinărească fără cozoroc; bască. ] [2.3]


		Calotă [ Tichie sau fes. ] [2.4]


		Calpac [ Căciulă mare sferică sau cilindrică, de piele neagră, tivită cu blană scumpă, purtată de domn şi boieri, mai târziu şi de către negustori. ] [2.5]


		Canotieră [ Pălărie de paie cu fundul şi marginile drepte. ] [2.6]


		Cucă [ Căciulă înaltă, cilindrică, din blană, cu pernă, purtată de către boieri şi domnii dependenţi de Poartă, cu precădere în epoca fanariotă. Îşi are originea în acoperământul de cap al agăi ienicerilor. ] [2.7]


			Cucă boiereascâ [ Căciulă similară cucii domneşti, dar fără egretă şi cu "perna" de culoare roşie - albul era rezervat casei domnitoare. ] [2.7.1]


			Cucă domnească [ Căciulă înaltă, cilindrică, uneori împodobită cu egretă de pene de struţ, purtată de către aga ienicerilor şi domnitorii dependenţi de Poartă. ] [2.7.2]


		Cuşmă [ Acoperământ de cap din blană. ] [2.8]


		Fes [ Acoperământ tronconic din postav, împodobit cu fir terminat cu ciucure, purtat de către unii musulmani; acoperământ simplu pentru cap, similar unei calote. ] [2.9]


		Gambetă [ Pălărie masculină de fetru tare, cu borurile răsfrânte şi calota ovală; melon. ] [2.10]


		Işlic [ Căciulă de modă grecească purtată în epoca fanariotă de către domnitorii şi boierii din ţările române. Din blană (samur, miel etc.) sau ţesătură (catifea, atlas etc.) lipite pe papier mache, işlicul avea forme diferite în funcţie de rangul purtătorului - similar funcţiei şi rolului turbanului în societatea otomană. ] [2.11]


		Joben [ Pălărie masculină, cilindrică, înaltă şi tare, de obicei de culoare neagră, purtată azi numai la ceremonii; cilindru. ] [2.12]


		Maramă [ Fâşie lungă de voal fin, cu broderii, destinată acoperirii capului în cadrul costumului naţional românesc. ] [2.13]


		Năframă [ Bucată de ţesătură fină, de obicei borangic, simplă sau brodată, folosită la acoperirea capului de către femeile din spaţiul rural. ] [2.14]


		Pălărie [ Obiect pentru acoperirea capului executat din diferite materiale, format dintr-o calotă şi boruri. ] [2.15]


		Scufă [ Căciuliţă legată sub bărbie, purtată mai ales de către sugari; bonetă de lână sau de pânză, purtată mai ales noaptea. ] [2.16]


		Tichie [ Accesoriu vestimentar de forma unei calote, din stofă sau pânză, care acoperă numai creştetul capului. ] [2.17]


		Tocă [ Pălărie fără bor, având calota înaltă, din catifea neagră, cu sau fără panaş, simplă sau decorată cu perle şi/sau bijuterii, purtată de către ambele sexe din Evul Mediu târziu şi până în secolul al XIX-lea. De formă rigidă, înaltă, reprezenta parte integrantă al costumului oficial al avocaţilor şi magistraţilor. ] [2.18]


		Tricorn [ Pălărie cu boruri îndoite şi repliate în trei colţuri, purtată în secolul al XVIII-lea în Occident de către ambele sexe. ] [2.19]


		Turban [ Acoperământ oriental pentru cap, format dintr-o fâşie lungă de ţesătură, înfăşurată în jurul craniului sau al unui fes-suport, având scop eminamente practic sau indicând prin formă rangul şi funcţia posesorului, în funcţie de regiunea de folosire. ] [2.20]


	Antimis [ Pânză brodată, prevăzută cu buzunar dorsal în care se află sfinte moaşte, aşternută pe Sfânta Masă pentru pâinea sfinţită şi potir. ] [3]


	Argintărie de cult [4]


		Agheazmatar [ Vas de aramă sau de metal preţios în care se pregăteşte şi se depozitează agheazma; uneori, când este prea mare, dispune în partea inferioară de un robinet pentru colectarea agheasmei în vase de către credincioşi. ] [4.1]


		Anaforniţă [ Vas de păstrarea anafurei, din metal nobil sau comun, simplu sau decorat. ] [4.2]


		Cădelniţă [ Obiect de cult realizat din metal nobil sau comun, alcătuit dintr-o cupă cu picior în care se pun cărbuni aprinşi şi răşini parfumate, care glisează pe un sistem de lănţişoare înmănuncheate pe un inel şi decorate cu clopoţei din acelaşi material cu piesa. Foarte des atât cupa cât şi capacul sunt decorate, cu motive şi tehnici variind în funcţie de stil şi de epocă. ] [4.3]


		Cană [ Recipient cilindric, cu buza răsfrântă, prevăzut cu toartă, realizată din materiale diferite, simplă sau decorată, pentru consumarea lichidelor. ] [4.4]


		Candelă [ Obiect de cult alcătuit dintr-un vas de sticlă, în care se pune untdelemn şi o feştilă, introdus într-un suport metalic de forma unui coş, suspendat prin intermediul unor lănţişoare în faţa icoanelor, semnificând permanenţa rugăciunii - "neadormitele candele". Derivă din tradiţia paleocreştină - de origine romaă - a opaiţelor de cult. În arta românească apar ca valoroase donativumuri din argint prelucrat cu fineţe. ] [4.5]


		Căniţă [ Recipient cilindric, cu buza răsfrântă, prevăzut cu toartă, realizată din metariale diferite, simplă sau decorată, pentru consumarea lichidelor. ] [4.6]


		Căţuie [ Obiect de cult din metal preţios ori comun, format dintr-o cupă cu picior şi capac semimobil (cu o balama fină), prevăzut cu mâner, adesea realizat dintr-o placă metalică montată orizontal, decorată prin incizie cvu scene sacre; serveşte la arderea răşinilor aromatice. ] [4.7]


		Ceaşcă [ Vas larg, realizat din materiale diverse, simplu sau decorat, cu gură largă şi toartă, servind la băut. ] [4.8]


		Chivot [ În cultul ortodox, tip special de pixidă păstrată pe m,asa altarului, având forma unei biserici miniaturale cu cinci sau trei turle, uneori fiind macheta bisericii în care este amplasat. Realizat de regulă din metal preţios şi bogat decorat, prin cizelare, ciocănire, încrustaţii de pietre preţioase ori semipreţioase şi email. Reprezintă o comandă comunitară ulterioară construcţiei lăcaşului de cult sau donativum al unui binefăcător sau al ctitorului. ] [4.9]


		Ciboriu [ Tip de baldachin realizat din piatră sau lemn, rar din metal, închipuind o cupolă susţinută de coloane, ascunsă uneori sub un acoperiş priramidal. Era plasat în paleocreştinism deasupra altarului, semnificând soarele ca element celest corespondent al lui Hristos. Apare frecvent în iconografie sau în reprezentările "Tronului Hatimasei". Apare şi la Iersualim, deasupra criptei Sfântului Mormânt, sau deasupra unor morminte martirice. Figurează şi drept accesoriu al tronurilor arhiereşti, sub forma unui baldachin. ] [4.10]


		Cristelniţă [ Vas de piatră sau metalic, de forma unui potir mare sau a unui clopot răsturnat, sprijinit pe un picior trocnconic, care serveşte la oficierea botezului. ] [4.11]


		Cruce [ Semn grafic rezultat din întretăierea în unghi de 90 de grade a două bare, folosit ca element decorativ, dar având, încă din preistorie, o ssemnificaţie simbolic şi, adesea, sacră. Devine principalul simbol creştin odată cu epoca împăratului Constantin cel Mare. ] [4.12]


		Cruce altar [ Cruce dispusă în spatele Sfintei Mese din Altar, având pictată pe avers răstignirea. ] [4.13]


		Cruce de mână [ Cruce miniaturală, din lemn sau metal, utilizată în timpul desfăşurării liturghiei de către preot pentru binecuvântarea credincioşilor. ] [4.14]


		Cruce de masa [ Cruce cu suport, aşezată pe o masă alături de Evanghelie, în afara altarului, în scopul slujirii unei slujbe speciale. ] [4.15]


		Cruce de procesiune [ Cruce mare, simplă sau având pictată pe avers răstignirea, purtată în fruntea unei procesiuni religioase. ] [4.16]


		Cruce-relicvar [ Cruce în care se află închise sfinte moaşte; aceasta poate juca şi rol de engolpion. ] [4.17]


		Crucifix [ Obiect de cult creştin, alcătuit dintr-o cruce de lemn, metal etc. pe care este reprezentată figura sculptată sau pictată a lui Hristos răstignit, prevăzut fie cu o talpă, pentru a fi plasat pe altar, fie cu inel, pentru a fi agăţat. Crucifixul este specific mediului actolic, unde face şi obiectul unui cult particular. În Biserica răsăriteană nu este folosit, ci este înlocuit cu o cruce, decorată fie cu scene multiple, de mici dimensiunim sculptate în lemn şi ferecate în metal, fie este simplu împodobită cu raze şi elemente decorative. ] [4.18]


		Cruciuliţă [ Cruce miniaturală, purtată la gât atârnată de un lanţ, cu rol protector. ] [4.19]


		Cunună [ Împletitură circulară din flori sau frunze care evidenţiează câştigătorul unei recompense ori participantul la un anumit ceremonial cultic. ] [4.20]


		Cutie moaşte [ Cutie metalică sau din lemn preţios, în care sunt adăpostite moaştele unui sfânt, având practicată în capac o deschidere pentru a fi sărutate. ] [4.21]


		Dicher [ Sfeşnic special cu două braţe, aparţinând, împreună cu tricherul, însemnelor arhiereşti liturgice ortodoxe. Cele două lumânări se prezintă şi încrucişate, semnificând dubla natură - divină şi umană - a lui Hristos. Arhiereul binecuvântează ţinând în mâini ambele sfeşnice. ] [4.22]


		Diptic [ Obiect de origine antică, realizat din două plăci rigide prinse între ele pe latura lungă, având faţetele interioare peliculizate cu un strat de ceară, folosite pentru scris. În spaţiul liturgic ortodox un obiect similar avea funcţia pomenirii ctitorilor, ai ctitorilor bisericii respective şi ai unor binefăcători ai acesteia. ] [4.23]


		Disc [ Vas liturgic tipic pentru cultul ortodox, de forma unei cupe foarte joase cu picior sau a unui farfurii plate, cu diametru mic, făcută din metal nobil, ori argintată sau aurită, uneori din cositor şi rar din sticlă sau ceramică. În timpul liturghiei pe acesta se pune pâinea oferită ca jertfă; eşzat deasupra potirului, acoperit cu steluţa şi apoi cu vălurile liturgice, strânse de mâna preotului în jurul piciorului potirului ritual. Marginile sale pot fi ajurate de imagini rituale, decorative sau votive. ] [4.24]


		Farfurie [ Obiect de faianţă, metal etc. de obicei circular, cu marginile ridicate şi fundul plat sau adâncit, pentru servirea şi consumarea mâncării. ] [4.25]


		Ferecatură [ Copertă metalică alcătuită din două feţe, lucrate din tablă - argint, argint aurit, aliaje de argint - montate pe plăci de lemn, unite spre cotor printr-o bandă lată de zale, iar în partea opusă prin încuietori. Decorul în relief poate fi completat prin caboşoane din pietre preţioase ori semipreţioase, încrustaţii în relief sau smalţ. Denumirea este valabilă şi pentru crucile portabile pentru prestol sau servind la binecuvântare, executate din lemn de măslin, nuc, păr etc. şi decorate cu secvenţe evanghelice fin sculptate. ] [4.26]


		Ferecatură de carte [ Îmbrăcămintea din aur sau argint a unei cărţi, având gravată scene din viaţa lui Hristos sau încrustată cu medalioane cu figuri de sfinţi. ] [4.27]


		Ferecatură de icoană [ Placă din argint sau aur, lucrată în relief, aplicată peste icoană, imaginând fie îmbrăcămintea personajului, fie aura, fie numai mitra acestuia; poate fi încrustată cu pietre preţioase sau semipreţioase, şi poate fi decorată cu donativum-uri, în cazul icoanelor făcătoare de minuni. ] [4.28]


			Riza [ Înveliş metalic parţial sau total al unei icoane, realizat prin ciocănire şi gravare, care acoperă fie anumite părţi ale personajului reprezentat, fie întreg personajul, cu excepţia ovalului chipului acestuia. Reproduce în linii mari desenul iconografic şi decorul-fundal al acestuia. Originar din arta bizantină, unde astfel de ferecături pentru icoane, ce puteau fi chiar accesorizate specific (aure în relief, coroane în relief, salbe miniaturale ş.a.) reprezentau un donativum al credinciosului în semn de recunoştinţă pentru o icoană făcătoare de minuni. ] [4.28.1]


		Ferecatură moaşte [ Ferecătura unei moaşte, separată însă de aceasta, din diferite motive. ] [4.29]


		Hrismatoriu [ Vas liturgic catolic din metal preţios, bogat decorat, în care se sfinţea şi se păstra uleiul folosit la oncţiunile sacramentale. ] [4.30]


		Ibric [ Vas cilindric sau conic, din metal, cu cioc şi coadă lungă, folosit la prepararea cafelei. ] [4.31]


		Icoană [ Termen generic pentru orice imagine creştină sacră, bidimensională, folosită ca obuect de cult în ideea de a oferi credinciosului opţiunea de a-şi imagina realitatea transcendentă fără sa se confunda în vreun fel cu aceasta. ] [4.32]


		Îmbrăcăminte pentru moaşte [ Placă de metal preţios aplicată peste moaşte pentru a le proteja, având forma piesei anatomice din care a fost prelevată mostra sfântă. ] [4.33]


		Linguriţă [ Lingură miniaturală, simplă sau din metal preţios, decorată sau nu, folosită în cadrul oficiilor pentru administrarea împărtăşaniei. ] [4.34]


		Litier [ ] [4.35]


		Monstranţă [ Obiect vde cult catolic, realizat din metal preţios, de forma unei construcţii arhitectonice miniaturale sau a unui disc solar radiat, sprijinit pe o tijă şi un picior plat, având în centru un lăcaş în care se plasează o hostie consacrată, prezentată spre adoraţie credincioşilor. ] [4.36]


		Panaghiar [ Icoana Maicii Domnului; vas metalic, încrustat, pe care se ţine prescura consumată în prim săptămână a Paştilor (panaghia). ] [4.37]


		Patena [ Disc metalic din metal nobil sau numai sufalt cu aur, servind ca piesă liturgică romano-catolică. Piesele vechi erau decorate marginal cu incizii sau cu reliefuri. Similară funcţiei diskos-ului din cadrul ritului ortodox. ] [4.38]


		Pixidă [ Cutie rotundă, cu diametru mic şi capac, decorată, din os sau metal (adesea preţios) în care preoţii catolici transportă ostia consacrată la bolnavi şi muribunzi. ] [4.39]


		Pocal [ Tip de pahar. metalic sau din sticlă, scund, cu gura foarte largă, uneori şi cu capac. În sens generic poate însemna pahar din metal preţios, bogat decorat. ] [4.40]


		Poliptic [ Tip de altar format din mai multe perechi de aripi mnobile şi una fixă, decorate cu picturi sau reliefuri constituite în cicluri iconografice, închizând la centru un scrin care, uneori, conţine o statuie. Ansamblul se sprijină pe o predelă, iar cele mai bogate au un coronament fin sculptat. La noi cele mai însemnate astfel de piese sunt păastrate la Mediaş (1480) şi Biertan (1484). ] [4.41]


		Potir [ Pahar sau cupă cu picior, realizată din metal nobil sau suflată cu aur, servind la oficierea liturghiei. Simplu sau decorat, prin forma cupei, a piciorului, a modului în care a fost decorat (eventual), poate fi încadrat din punct de vedere tipologic, stilistic şi temporal. ] [4.42]


		Raclă [ Tip de relicvar de forma unui sicriu, în care se păstrează moaştele unui sfânt. Iniţial realizată din lemn, racla a fost mai târziu înnobilată fie prin placarea cu metal preţios decorat cu reliefuri şi petre preţioase, fie chiar prin înlocuirea totală a lemnului cu metalul. ] [4.43]


		Relicvar [ Cutie sau scrin de forme şi dimensiuni variate, care serveşte la păstrarea şi, uneori, expunerea relicvelor persoanelor sacre sau sanctificate, ori a unor obiecte legate prin tradiţie de existenţa lor. Cele mai preţioase sunt realizate din argint sau argint aurit, fiind decorate cu reliefuri, pietre preţioase, email etc.. Unele relicvarii au o zonă mediană din cristal sau sticlă, prin care se poate observa, parţial, relicva, întregul având forma unei monstranţe. ] [4.44]


		Serviciu de impărtăşanie [ Set pentru prepararea, sfinţirea şi împărtăşirea cu Sfintele Taine, format din potir, diskos, paletă pentru părticele şi linguriţă, de obicei din material preţios. ] [4.45]


		Serviciu liturgic [ Setul sfintelor vase necesare slujirii unui cult (diskos, cadelniţă). ] [4.46]


		Sfeşnic [ Suport pentru una sau mai multe lumânări, alcătuit dintr-un picior montat pe o tală, prevăzut, uneori, cu braţe, din materiale şi cu dimensiuni diferite, simplu sau decorat. Cele mai reprezentative sunt realizate din argint, aur sau argint aurit, definind un anumit stil sau o anumită epocă. ] [4.47]


			Sfeşnic împărătesc [ Suport pentru lumânări utilizat în timpul ceremoniilor religioase. ] [4.47.1]


		Sfetoc [ Mănunchi de busuioc utilizat la stropirea cu apă sfinţită a credincioşilor în cadrul ritului ortodox. ] [4.48]


		Steluţă [ Obiect liturgic ortodox, din categoria vaselor sacre, format din două semicercuri de metal reunite la cheie printr-un nit, permiţând astfel formarea unei cruci. Steluţa se plasează deasupra diskos-ului pe care se plasează pâinea euharistică, fiind apoi acoperită cu aerul. ] [4.49]


		Taler [ Vas plat pentru consumarea alimentelor sau pentru pregătirea Sfintelor Taine. ] [4.50]


		Tas [ Vas aplatizat, tipsie, taler. ] [4.51]


		Tiplotă [ Vas folosit pentru încălzirea apei în cadrul sluijirii liturghiei ortodoxe. Această apă se numeşte căldură, fiind turnată în potir înainte de împărtăşirea preotului, ulterior binecuvântării sale iniţiale. ] [4.52]


		Tipsie [ Tavă mare, rotundă, de metal, uneori ornamentată artistic. ] [4.53]


		Tricher [ Sfeşnic cu trei braţe cu lumânări, folosit de arhierei în timpul serviciului religios. ] [4.54]


	Argintărie de uz [ Argintărie destinată uzului curent. ] [5]


		Argintărie de breaslă [ Argintărie marcată cu însemnul heraldic al unei anumite bresle. ] [5.1]


		Arzător de mirodenii [ Vas din metal preţios, cu încrustaţii, prevăzut cu suport înalt, destinat arderii mirodeniilor pentru parfumarea aerului dintr-o cameră. ] [5.2]


		Bidon [ Vas de tablă, etanş, pentru păstrarea, transportul şi consumarea lichidelor. ] [5.3]


		Bol [ Vas semisferic, cu sau fără picior, din ceramică sau metal, de variate dimensiuni, cu sau fără ornamente. Cunoscut din preistorie, capătă diverse utilizări de-a lungul timpului. ] [5.4]


		Bombonieră [ Vas (cutie) de mici dimensiuni folosit pentru păstrarea bomboanelor; obiect de lux, intrat în uz curent în secolul al XVIII-lea. Unele exemplare din faianţă, porţelan, metal, email constituie piese de valoare artistică prin formă, execuţie şi ornamentică. ] [5.5]


		Cafetieră [ Vas pentru preparat şi turnat cafeaua. ] [5.6]


		Căldare [ ] [5.7]


		Călimară [ Vas realizat din diferite materiale, simplu sau decorat, destinat păstrării cernelii pentru scris. Călimările din perioada fanariotă aveau andosat un tub din acelaşi metal şi aceeaşi decoraţie, având un capac cu încuietoare în partea inferioară, în care se introducea pana de scris, destinat înfigerii la brâu pentru a se putea scrie în afara unui birou sau a unei cancelarii. ] [5.8]


		Cană [ Recipient cilindric, cu buza răsfrântă, prevăzut cu toartă, realizată din materiale diferite, simplă sau decorată, pentru consumarea lichidelor. ] [5.9]


		Căniţă [ Recipient cilindric, cu buza răsfrântă, prevăzut cu toartă, realizată din metariale diferite, simplă sau decorată, pentru consumarea lichidelor. ] [5.10]


		Capac [ acoperitoare care se aşează deasupra deschizăturii unui vas pentru a păstra cald conţinutul. ] [5.11]


		Casetă [ Cutie de mici dimensiuni din lemn, metal, lac, adesea decorată, destinată păstrării unor obiecte preţioase - bijuterii, corespondenţă - sau unor moaşte de sfinţi. ] [5.12]


		Castron [ Vas adânc în care sunt aduse la masă unele mâncăruri. ] [5.13]


		Cazan [ Vas mare de metal, de formă cilindrică sau tronconică, deschis, cu două toarte laterale sau cu mâner, folosit în gospodărie sau tehnică pentru încălzit sau fiert. ] [5.14]


		Ceainic [ Vas în care se fierbe apa pentru ceai sau în care se opăreşte ceaiul. Realizat din materiale diferite, formă semisferică, prevăzut cu toartă şi capac, simplu sau decorat, folosit singular sau în componenţa unui serviciu special pentru prepararea şi consumarea ceaiului (samovar, zaharniţă, recipient pentru lapte etc.). ] [5.15]


		Ceaşcă [ Vas larg, realizat din materiale diverse, simplu sau decorat, cu gură largă şi toartă, servind la băut. ] [5.16]


		Chisea [ Vas de sticlă sau porţelan pentru păstrarea şi consumarea dulceţii, uneori montat în argint, având drept accesoriu o lingurinţă realizată din acelaşi material cu montura. ] [5.17]


		Cleşte de stins lumânări [ Cleşte metalic, prevăzut în partea superioară cu un căuş pentru stingerea sau potrivirii fitilului lumânării. ] [5.18]


		Clopoţel [ Clopot miniatural, metalic sau realizat din alte materiale, simplu sau decorat, folosit în trecut ca obiect ceremonial sau, în cazul celor metalice, pentru chemarea servitorilor. ] [5.19]


		Coş [ Obiect din împletitură de nuiele, rafie, stuf etc. cu sau fără toarte, care serveşte la transport. ] [5.20]


		Coşuleţ [ Obiect din împletitură de nuiele, rafie, stuf etc., cu sau fără toarte, care serveşte la transport. În cazul de faţă este vorba de un obiect decorativ realizat din împletitură din sârmă de arginte, cristal incizat etc. având scop decorativ sau folosit ca fructieră. ] [5.21]


		Cupă [ Vas de băut din diferite materiale - metal comun sau preţios, sticlă, ceramică, lemn - semisferic, având gura largă, cu sau fără toarte, montat pe un picior, uneori însoţit de o farfurie din acelaşi material şi cu aeleaşi motive decorative. Cunoscută din antichitate, cupa s-a bucurat de o mare preţuire de-a lungul secolelor în toate ţările din Europa şi nu numai, variind ca dimensiuni şi ornamente în funcţie de perioada istorică de uz. ] [5.22]


		Cuţit [ Instrument de tăiat, format din lamă şi mâner, avânt întrebuinţări diverse. ] [5.23]


		Emblemă [ Marca de producător ştanţată sau incizată pe produs. Herbul familial sau arhieresc inscripţionat sau ştanţat pe o piesă de mobilă, pe un obiect de cult aparţinând unei episcopii sau oferit ca donativum etc. ] [5.24]


		Flacon [ Sticluţă închisă ermetic, pentru medicamente, parfumuri etc.. ] [5.25]


		Frapieră [ Vas special, de obicei din aluminiu, fixat sau nu pe un suport, folosit pentru păstrarea la ghiaţă a băuturilor. ] [5.26]


		Fructieră [ Vas special pentru păstrarea şi consumul fructelor, simplu sau decorat, din materiale simple sau preţioase. ] [5.27]


		Furculiţă [ Obiect de uz casnic format dintr-un mâner şi câţiva dinţi, folosit pentru consumarea alimentelor. ] [5.28]


		Ghium [ Lighean (turcă). ] [5.29]


		Gobelet [ Vas de băut de formă evazată, din materiale diverse, decorat sau simplu, fără cioc sau toarte. ] [5.30]


		Ibric [ Vas cilindric sau conic, din metal, cu cioc şi coadă lungă, folosit la prepararea cafelei. ] [5.31]


		Îmbrăcăminte de oglindă [ Carcasa unei oglinzi, realizată din lemn, metal sau alte materiale, simplă sau decorată. ] [5.32]


		Lampă [ Aparat sau dispozitiv care produce lumină cu ajutorul arderii unui combustibil sau al curentului electric. ] [5.33]


		Lingură [ Obiect casnic format dintr-o coadă lungă şi o cupă ovală, simplă sau din metal preţios, decorată sau nu. ] [5.34]


		Linguriţă [ Lingură miniaturală, simplă sau din metal preţios, decorată sau nu, folosită în cadrul oficiilor pentru administrarea împărtăşaniei. ] [5.35]


		Mojar [ Vas de formă semisferică, cu pereţi groşi, realizat din diferite materiale, care serveşte la mărunţirea fină a substanţelor solide cu un pistil. ] [5.36]


		Oală [ Vas realizat din materiale diverse, cu gura largă, folosit în gospodărie pentru gătit, păstrarea alimentelor etc.. ] [5.37]


		Ouar [ Suport din diferite materiale, simple sau preţioase, pentru consumul separat al ouălor fierte. Are formă de corp ovoidal prelungit cu picior fixat de o farfurioară-suport sau de un stativ miniaturizat. ] [5.38]


		Pahar [ Recipient de sticlă sau metal de mari dimensiuni, pentru consumul lichidelor. ] [5.39]


		Polonic [ Lingură mare şi adâncă, cu o coadă lungă, folosită pentru a scoate un aliment lichid dintr-o oală şi a-l turna în castron sau farfurie. ] [5.40]


		Port-medicament [ Cutie pentru medicamente. ] [5.41]


		Portţigaret [ Tub din chihlimbar, lemn, celuloid etc. în care se fixează ţigara pentru a fi fumată; cutie plată în care se poartă ţigarete. ] [5.42]


		Presse-papier [ Obiect din sticlă ornamental, cu diametrul de circa 8 centimetri, folosit pe birou pentru presarea actelor şi a hârtiilor importante. De obicei masa sticlei conţine fragmente colorate reprezentând flori, insecte, fructe sau motive geometrice. Extrem de mult răspândit în Europa, sunt recunoscute pentru calitate şi decor obiectele de acetst gen fabricate în Franţa între 1845 şi 1860. ] [5.43]


		Pudrieră [ Cutioară pentru păstrarea pudrei de fardat, din diferite materiale, simplă sau decorată. ] [5.44]


		Ramă de fotografie [ Cadru din diferite materiale, simplu sau decorat, cu sau fără astuparea golului cental printr-o placă de sticlă translucidă, pentru protejarea unei fotografii. ] [5.45]


		Scrumieră [ Recipient pentru scuturarea şi depozitarea scrumului de ţigară în timpul fumatului. ] [5.46]


		Serviciu de oţet şi ulei [ Set de recipiente cu oţet şi ulei, destinat asezonării felurilor alimentare în timpul mesei de căre consumator. ] [5.47]


		Serviciu de tacâmuri [ Set de tacâmuri simple sau din material preţios, grupate perechi sau folosite separat, în funcţie de necesităţi, destinat consumării diferitelor feluri alimentare. ] [5.48]


		Serviciu de toaletă [ Set de obiecte necesar întreţinerii personale, din material simplu sau preţios. ] [5.49]


		Sfeşnic [ Suport pentru una sau mai multe lumânări, alcătuit dintr-un picior montat pe o tală, prevăzut, uneori, cu braţe, din materiale şi cu dimensiuni diferite, simplu sau decorat. Cele mai reprezentative sunt realizate din argint, aur sau argint aurit, definind un anumit stil sau o anumită epocă. ] [5.50]


			Sfeşnic împărătesc [ Suport pentru lumânări utilizat în timpul ceremoniilor religioase. ] [5.50.1]


		Solniţă [ Recipient pentru depozitarea şi servirea sării, din sticlă sau metal, prevăzut cu un capac perforat pentru împrăştierea conţinutului. ] [5.51]


		Sonerie [ Dispozitiv de semnalizare sonoră care emite sunete intermitente cu ajutorul unui clopoţel atins de un ciocănel special în urma acţionării manuale a unui piston. ] [5.52]


		Sosieră [ Vas pentru servirea sosului, realizat din materiale diverse, prevăzut cu mâner, cu sau fără picior, având formă prelungită răsfrânt, spre a îngădui turnarea sosului în farfurie. ] [5.53]


		Strecurătoare [ Obiect de gospodărie pentru filtrat lichide, format dintr-o împletitură concavă de sârmă fixată de un cadru circular cu mâner. ] [5.54]


		Suport ghem [ ] [5.55]


		Suport oase [ ] [5.56]


		Suport pahar [ Obiect aplatizat, de forme şi materiale diferite, folosit pentru a izola paharul umed de faţa de masă. ] [5.57]


		Tabacheră [ Cutie redusă dimensional, având capac, multiformă generic şi din materiale diferite, simple sau preţioase, decorată sau simplă, folosită pentru păstrarea şi transportul tutunului de prizat. Utilizată în Europa începând din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când spaniolii au introdus în consumul zilnic tutunul, important din coloniile lor americane. ] [5.58]


		Taler [ Vas plat pentru consumarea alimentelor sau pentru pregătirea Sfintelor Taine. ] [5.59]


		Tavă [ Obiect plat din materiale diferite, cu marginile ridicate, pentru servitul la masă. ] [5.60]


		Tingire [ Vas adânc, realizat din diverse metale, simplu sau decorat, în care se găteşte şi serveşte mâncarea sau numai se serveşte. ] [5.61]


		Tipsie [ Tavă mare, rotundă, de metal, uneori ornamentată artistic. ] [5.62]


		Toacă [ Placă de lemn sau de metal, în care se bate într-un anume fel cu două ciocănele, pentru a anunţa debutul sau anumite momente ale slujbei. ] [5.63]


		Vas [ Recipient din materiale şi forme diferite, pentru păstrarea, gătirea, transportul mâncărurilor sau având un scop eminamente decorativ, singur sau în cadrul unui complex. ] [5.64]


		Zaharnită [ Vas mic, realizat din diferite materiale, în care se păstrează zahărul. ] [5.65]


	Astrolab [ Instrument de navigaţie, folosit în epoca medievală pentru măsurarea poziţiei aştrilor şi a înălţimii lor deasupra orizontului. Origine arabă. ] [6]


	Balanţă [ Instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi etalonate. ] [7]


	Bandulieră [ Fâşie din diferite materiale, trecută de-a curmezişul pieptului, pentru a susţine pătura, arma etc. în cadrul echipamentului militar. ] [8]


	Broderie [ Termen generic pentru o tehnică decorativă realizată pe suport textil cu acul de cusut, folosind fire de mătase, metal, lână sau alte fire, uneori însoţite de pietre preţioase, semipreţioase sau perle. ] [9]


		Bandă de iurtă [ Bandă decorativă ajurată unei iurte, la două treimi de bază şi o treime de vârf. ] [9.1]


		Batistă [ Bucată de pânză pătrată pentru şters nasul, faţa etc.. Poate fi simplă sau brodată, ori decorată cu monograma posesorului. ] [9.2]


		Brâu [ Cingătoare lată purtată de către ţărani. ] [9.3]


			Brâu preoţesc [ Cingătoare care indică rangul unui preot unit sau care e purtată de către preoţii ortodocşi peste felon, fiind brodată cu fir de aur şi având cusută anterior o cruce în relief. ] [9.3.1]


		Broderie de cult [ Broderie specifică decoraţiunii setului vestimentar de cult, precis definită din punct de vedere erminic pentru cazul broderiei de cult ortodoxe. ] [9.4]


			Acoperământ de analoghion [ Faţă de masă brodată sau simplă, menită acoperirii pupitrului pe care sunt sprijinite cărţile de cult în timpul slujbei. ] [9.4.1]


			Acoperământ de iconostas [ Bucată de material destinată protejării iconostasului sau a icoanelor mari ale acestuia în timpul reparaţiei bisericii sau în afara slujirii liturghiei. ] [9.4.2]


			Acoperământ de mormânt [ Material preţios aşezat peste lespedea unui mormânt, simplu sau brodat, în cazul personajelor importante. ] [9.4.3]


			Acoperământ de pristol [ Faţă de masă brodată sau simplă, menită acoperirii Sfintei Mese din altarul unei biserici. ] [9.4.4]


			Acoperământ de sfânta masă [ Faţă de masă brodată sau simplă, menită acoperirii Sfintei Mese din altarul unei biserici. ] [9.4.5]


			Acoperământ de tetrapod [ Bucată de material brodată sau simplă, care acoperă suportul mobil pe care se depune Evanghelia în faţa altarului sau icoana sfântului zilei. ] [9.4.6]


			Acoperământ pentru potir [ Aer; material brodat cu figura unui eruvim, care dispune de patru clape laterale, destinat acoperirii potirului în care se află Sfintele Taine ] [9.4.7]


			Acoperământ pentru relicvar [ Material simplu sau brodat, destinat acoperirii raclei cu sfintele moaşte. ] [9.4.8]


			Aer [ Material brodat cu figura unui heruvim, care dispune de patru clape laterale, destinat acoperirii potirului în care se află Sfintele Taine. ] [9.4.9]


			Alba [ Haină care face parte din setul vestimentar liturgic romano-catolic, purată peste rasă. ] [9.4.10]


			Brâu preoţesc [ Cingătoare care indică rangul unui preot unit sau care e purtată de către preoţii ortodocşi peste felon, fiind brodată cu fir de aur şi având cusută anterior o cruce în relief. ] [9.4.11]


			Casula [ Vestmânt de cult catolic, lucrat dintr-o stofă preţioasă şi decorat cu broderii figurative între perioadele medievală şi barocă, ori numai cu benui din alt material decât suportul, purtat peste aba- Poartă uneori şi denumirea de ornat. Echivalentul felonului din setul vestimentar liturgic ortodox. ] [9.4.12]


			Catapeteasmă [ Perete din lemn sau piatră, împodobit cu icoane, care desparte naosul de altar la bisericile ortodoxe. ] [9.4.13]


				Cruce cu molenii [ Cruce dispusă în mijlocul părţii superioare a catapetesmei pe care se află secvenţa răstignirii, Maica Domnului şi Ioan Botezătorul fiind reprezentaţi pe cele două panouri de la picoarele crucii. ] [9.4.13.1]


				Cruce de catapeteasmă [ Cruce dispusă în mijlocul părţii superioare a catapetesmei. ] [9.4.13.2]


				Friză de catapeteasmă [ Succesiune de icoane fixată în partea superioară a tâmplei, reprezentând secvenţe din viaţa lui Hristos şi figuri de sfinţi. ] [9.4.13.3]


				Molenă [ Imaginea Mariei şi, respectiv a lui Ioan Botezătorul, plasate la picioarele crucifixului, care încununează iconostasele bisericilor ortodoxe cu începere din secolul al XV-lea. De obicei sunt pictate pe panouri independente, personajele fiind reprezentate fie întregi în picioare, fie bust. Termenul, de origine slavă, nu are echivalent în limbile occidentale. ] [9.4.13.4]


				Uşă diaconească [ Uşă laterală a iconostasului, folosită de cei care numai ajută la săvârşirea sfintei liturghii. ] [9.4.13.5]


			Catasarchion [ Acoperământ de pristol. ] [9.4.14]


			Dalmatica [ Tunică amplă, lungă până la mijlocul gambei, prevăzută cu mâneci largi şi scurte, executate din lână de Dalmaţia (de unde şi numele); cu benzi verticale şi tivită cu purpură, purtată de împăraţii romani. Piesă ceremonială medievală pentru demnitarii laici şi ecleziastici, în setul vestimentar liturgic romano-catolic este purtat de către diacon peste aba, fiind realizat din material preţios, poalele piesei atingând genunchii, prevăzută cu două despicături laterale şi mâneci lungi până la cot. ] [9.4.15]


			Dveră [ Broderie sau ţesătură de mari dimensiuni, decorată cu teme religioase, destinată să închidă, în anumite momente ale liturghiei, deschiderea de deasupra uşilor împărăteşti, izolând astfel cu totul spaţiul altarului. Mai poate fi şi o broderie de mari dimensiuni menită să acopere spaţiul dintre arcadele ce despart naosul de pronaos ori golul unei uşi. ] [9.4.16]


			Epitaf [ Broderie liturgică ortodoxă, de mari dimensiuni, înrudită cu aerul din punct de vedere simbolic şi iconografic. Epitaful conţine scena plângerii Domnului, vegheat de îngeri cu ripide şi/sau Maica Sa, Ioan Botezătorul şi Maria Magdalena. Folosit în cadrul oficiilor din vinerea şi sâmbăta Patimilor. La catolici şi protestanţi, epitaful avea rol funerar, fiind un tablou votiv personal sau familial - goticul târziu, Renaştere şi baroc. ] [9.4.17]


			Epitrahil [ Piesă vestimentară liturgică ortodoxă, alcătuirtă dintr-o bucată de stofă, lungă şi îngustă, purtă de preot în jurul gâtului şi atârnând peste piept, ca însemn al funcţiei sale şi ca simbol al purtării jugului lui Hristos. Cele mai preţioase sunt brodate pe suport de mătase, cu fir şi aplicaţii de perle -broderie decorativă sau figurativă. ] [9.4.18]


			Faţă de masă de altar [ Bucată de material tivită, eventual brodată, folosită pentru acoperirea Sfintei Mese; pentru vechile modele de mese de altar, monosuport, era înfăşurată în jurul acestuia. ] [9.4.19]


			Felon [ Vestmânt liturgic ortodox purtat de preot pe deasupra stiharului şi a epitrahilului, având aspectul unei pelerine, mai lungă în spate şi netăiată în faţă. Piesele vechi erau bogat decorate cu broderii figurative sau decorative, sau erau ţesute din stofe şi mătăsuri preţioase, având, uneori, în partea superioară a zonei dorsale, o cioană brodată sau o cruce dintr-un material mai gros, asemănător celui din care era făcut felonul, festonată sau tivită cu fir de aur. ] [9.4.20]


			Mânecuţă [ În cultul ortodox, manşete late, brodate, pe care preotul le prinde la încheietura pumnului, peste stihar, la oficierea liturghiei. Sunt similare manipulum-ului catolic, obiect din vestimentaţia cultică aflat azi în afara uzului. ] [9.4.21]


			Manipulus [ Manipulum. Piesă de cult catolică, făcând parte în trecut din setul vestimentar liturgic. Avea forma unei fâşii lungi de circa 60 de centimetri, fiind confecţionată din acelaşi material ca şi casula, adesea brodată, purtată de preot la încheietura mâinii stângi, cu extremitîţile atârnând liber. Piesă echivalentă "mânecuţelor" din cadrul setului vestimentar liturgic ortodox. ] [9.4.22]


			Mantie de arhiereu [ Pelerină ceremonială ortodoxă, lungă şi largă, brodată cu aur şi figuri de sfinţi, închisă în faţă, în partea inferioară, cu ajutorul unei găici şi a unui nasture preţios. ] [9.4.23]


			Mitră [ Accesoriu vestimentar episcopal purtat în timpul oficiilor. La ortodocşi este semisferic, prelungit c-un cilindru scund, fiind lucrat din matal nobil sau din carton îmbrăcat în mătase, sau catifea, decorat cu broderii, încrustaţii de pietre preţioase ori semipreţioase, perle, medalioane emailate. La catolici este format din două triunghiuri ale căror baze se unesc formând circumferinţa capului; sunt îmbrăcate în stofe preţioase, decorate cu pietre preţioase ori semipreţioase, perle sau broderii, având atârnate la spate două panglici. ] [9.4.24]


			Nebederniţă [ Bucată de ţesătură brodată pe care este reprezentată scena Învierii, purtată la brâu de către arhierei şi de către unii preoţi în timpul slujbei. ] [9.4.25]


			Omofor [ Veştmânt bisericesc de forma unei eşarfe, purtat pe umeri de către preot în timpul oficierii slujbei. ] [9.4.26]


			Orar [ Veştmânt bisericesc de forma unei fâşii lungi şi înguste, purtat pe umăr de diacon în timpul slujbei. ] [9.4.27]


			Palla [ Şal de lână colorată care acoperea umerii femeilor romane. ] [9.4.28]


			Pluvial [ Pelerină amplă, lungă, având de-a lungul spatelui o tăblie semiovală decorată; este confecţionată din material preţios, uneori brodată, închizându-se deasupra pieptului cu o pafta sau cu agrafe. Folosită în cultul catolic în cadrul unor procesiuni ceremoniale sau a unor simple ceremonii drept accesoriu vestimentar de mare fast, purtat deasupra albei sau a cottei şi a stolei; este de culoare albsă, violet sau neagră, în funcţie de împrejurări. ] [9.4.29]


			Poală de icoană [ Piesă ţesută sau brodată figurativ sau numai cu elemente decorative, destinată să fie amplasată sub dfiecare dintre icoanele împărăteşti încadrate iconostasului. La iconostasele târzii (sfârştul secolului al XVII-lea - secolul al XX-lea), piesele brodate sunt înclocuite cu piese pictate în tempera pe lemn, cu motive heraldice sau decorative, care fac parte din însăşi structura acestora. ] [9.4.30]


			Pocrovat [ Văl de cult brodat, folosit pentru acoperirea setului de sfinte vase; accesoriul este decorat cu secvenţa Plângerii sau cu imaginea lui Iisus în mormânt (semnificând simboloc piatra care a pecetluit mormântul Mântuitorului), teme iconografice similare celor înscrise pe un epitaf, de care se deosebeşte însă prin dimensiuni şi prin funcţii. ] [9.4.31]


			Prapor [ Steag bisericesc purtat la procesiuni sau alte solemnităţi religioase; pe suprafaţa sa este brodată sau pictată imaginea unui sfât sau a unei scene religioase. La origine un astfel de steag a făcut parte din galeria însemnelor militare medievale româneşti. ] [9.4.32]


			Sacos [ În costumul liturgic ortodox, vestmât arhieresc care se îmbracă mpeste stihar, format dintr-o tunciă lungă până la genunchi, cu mâneci largi, din ţesătură de mătase, având galon şi broderii, eventual inscripţionată cu numele donatorilor şi data donaţiei, încheiat cu nasturi-clopoţei. ] [9.4.33]


			Stihar [ În costumul liturgic ortodox, vestmânt provenit din tunica antică - dalmatica - fabricat din ţesătură de mătase simplă sau decorată floral şi brodată cu fie, lung până le glezne, cu mâneci largi şi încheiat la piept, purtat de către diaconi, preoţi şi episcopi. Se diferenţiază stiharele acestor diferite grade bisericeşti prin aplice sau prin broderii specifice. ] [9.4.34]


			Stolă [ În costumul liturgic romano-catolic reprezintă echivalentul epitrahilului ortodox. ] [9.4.35]


			Văl [ Bucată de ţesătură fină, transparentă, folosită de femei spre a-şi acoperi capul - accesoriu vestimentar; piesă decorativă din material preţios, uneori brodată, destinată acoperirii sfintelor vase în timpul slujirii liturghiei. ] [9.4.36]


		Broderie decorativă [ Cusătură în relief având scop decorativ, executată cu fire divers colorate. ] [9.5]


		Capăt de ştergar [ Marginea brodată sau tivită cu franjuri a ştergarului. ] [9.6]


		Cuvertură [ Învelitoare simplă sau brodată pentru acoperirea unei mese ori a unui pat, cu scop decorativ şi de protecţie, în primul al feţei de masă iar în ultimul caz al lenjeriei. ] [9.7]


		Dantelă [ Ţesătură fină din fire de bumbac, in, aur, argint sau - din secolul al XX-lea - fire sintetice, formată din motive ajurate, executate manual sau - din secolul al XIX-lea - mecanic; folosită pentru îmbrăcăminte, lenjerie de pat şi de masă. Diferă de broderie prin lipsa unui suport textil compact, înlocuit de o reţea de ochiuri cu diferite forme - pătrate, hexagonale sau octogonale. Atestată documentar din secolul al XIV-lea. ] [9.8]


		Draperie [ Perdea grea, cu falduri. ] [9.9]


		Faţă de masă [ Bucată de material tivită, simplă sau brodată, folosită pentru acoperirea mesei cu scopul protejării tăbliei acesteia. ] [9.10]


		Faţă de pernă [ Învelitoare pentru pernă, simplă sau brodată, spre a împiedica exercitarea contactului direct dintre fosele nazale şi fulgii folosiţi la umplerea pernei. ] [9.11]


		Faţă de plapumă [ Învelitoare pentru plapumă, de obicei în acelaşi set cu învelitoarea pentru pernă, simplă sau brodată, pentru a evita uzura plapumei în timp. ] [9.12]


		Gobelin [ Tapiserie lucrată la manufactura franceză Gobelins. Termenul provine de la numele familiei Gobelin, al cărei atelier de vopsitorie de lângă Paris s-a transformat în atelier de ţesut tapiserii, la început în tehnica basse-lisse, iar după 1825, mai ales în tehnica haute-lisse. În 1662 ministrul lui Ludovic al XIV-lea, Colbert, instalează aici Manufactura Regală a Mobilierului Coroanei (unde activează nu numai ţesători, dar şi pictori, ebenişti, orfevri), condusă de către pictorul Charles Le Brun. Denumirea de gobelin s-a generalizat eronat aproape toate limbile europene, desemnând orice tip de tapiserie ţesută fie manual, fie mecanic. ] [9.13]


		Inscripţie brodată [ Inscripţie cusută cu ac şi aţă sau mecanic pe un suport textil. ] [9.14]


		Năframă [ Bucată de ţesătură fină, de obicei borangic, simplă sau brodată, folosită la acoperirea capului de către femeile din spaţiul rural. ] [9.15]


		Perdea [ Obiect textil care se atârnă în faţa ferestrelor pentru a împiedica pătrunderea luminii, în scop decorativ etc.. ] [9.16]


		Pernă [ Obiect de forma unui sac scurt, de obicei pătrat, umplut cu pene, destinat susţinerii capului în timpul somnului sau care un scop decorativ. ] [9.17]


		Pernă pentru cămilă [ Pernă de piele umplută cu câlţi, aşezată pe spinarea animalului sub şa pentru a fi evitată rănirea spatelui acestuia. ] [9.18]


		Plapumă [ Învelitoare groasă, în două straturi, între care se fixează prin cusături ornamentale un strat de lână. ] [9.19]


		Şervet [ Bucată pătrată sau dreptunghiulară de hârtie, bumbac, in etc. folosită pentru ştersul gurii. ] [9.20]


		Ştergar [ Bucată dreptunghiulară de pânză, cu broderii sau franjuri, utilizată pentru şters sau ca decoraţie în casele ţărăneşti. ] [9.21]


		Testemel [ Accesoriu vestimentar tradiţional, din pânză subţire, decorat cu flori brodate pe fond negru. ] [9.22]


		Traistă [ Obiect din pânză de sac, simplu sau brodat, prevăzut cu o baieră, utilizat la transportul de obiecte. ] [9.23]


		Valtrap [ Bucată de stofă simplă sau brodată aşternută în scop decorativ pe spinarea calului, sub şa. ] [9.24]


	Cadru [ Element mobil destinat să asigure prezentarea şi protejarea operelor de artă bidimensionale sau care ajurează o oglindă sau un element arhitectonic. ] [10]


	Caliciu [ În terminologia sacră catolică, desemnează potirul aurit şi bogat ornamentat, în care se amestecă vinul şi apa destinate oficierii misei. ] [11]


	Cântar [ Nume dat mai multor obiecte care servesc la stabilirea greutăţii unor mărfuri. ] [12]


	Capete de ştergar [ Marginile brodate sau tivite cu franjuri a ştergarului. ] [13]


	Ceas [ Instrument pentru măsurarea timpului, indicând orele, minutele, unoeri şi secundele, purtat în buzunar, la mână sau atârnat de gât, ca un pandant, al cărui mecanism este astfel executat încât funcţionează în toate poziţiile. Simplu sau decorat, evoluţie formală şi mecanică în funcţie de perfecţionările sale tehnice în diferite perioade istorice. ] [14]


		Ceas astronomic [ Instrument de observarea poziţiei aştrilor pe cer în diferite momente ale zilei. ] [14.1]


		Ceas bărbătesc [ Ceas purtat de către bărbaţi, cu model specific. ] [14.2]


		Ceas cu breloc [ Ceas de buzunar prevăzut cu un accesoriu. ] [14.3]


		Ceas cu cuc [ Ceas de perete care anunţă momentele fixe ale zilei cu ajutorul unui mecanism cu cuc mecanic. ] [14.4]


		Ceas cu gong [ Ceas care anunţă momentele fixe ale zilei cu ajutorul unui gong - tipic pentru ceasurile cu pendul. ] [14.5]


		Ceas cu mecanism muzical [ Ceas care anunţă momentele fixe ale zilei cu ajutorul frazei muzicale interpretate de către un mecanism. ] [14.6]


		Ceas cu pendul [ Ceas al cărui mecanism funcţionează în baza mişcării de oscilaţie a unui pendul. ] [14.7]


		Ceas de buzunar [ Ceas mecanic miniaturizat, cu capace din metal simplu sau nobil, păstrat în buzunarul vestei şi legat de aceasta printr-un lanţ. ] [14.8]


		Ceas de damă [ Ceas purtat de către femei, cu model specific. ] [14.9]


		Ceas de mână [ Ceas miniaturizat, prins la încheietura mâinii cu o curea. ] [14.10]


		Ceas de masă [ Ceas masiv, mecanic sau electronic, prevăzut cu suport, păstrat pe masă. Dispune de un mecanism programabil de avertizare prin intermediul unei sonerii mmecanice sau prin intermediul emiterii unui semnal sonor. ] [14.11]


		Ceas de perete [ Ceas mecanic sau electronic fixat de perete cu ajutorul unui cârlig. ] [14.12]


		Ceas de şemineu [ Ceas mecanic masiv, de mari dimensiuni, realizat din materiale diferite, simpli sau decorat, aşezat pe cadrul şemineului, a cărui formă a variat în funcţie de epocă. ] [14.13]


		Pendul [ Ceas de perete a cărui funcţionare este reglată de către un pendul. ] [14.14]


	Ceasornic [ Instrument pentru măsurarea timpului, indicând orele, minutele, unoeri şi secundele, purtat în buzunar, la mână sau atârnat de gât, ca un pandant, al cărui mecanism este astfel executat încât funcţionează în toate poziţiile. Simplu sau decorat, evoluţie formală şi mecanică în funcţie de perfecţionările sale tehnice în diferite perioade istorice. ] [15]


	Ceasuri [ Instrument pentru măsurarea timpului, indicând orele, minutele, unoeri şi secundele, purtat în buzunar, la mână sau atârnat de gât, ca un pandant, al cărui mecanism este astfel executat încât funcţionează în toate poziţiile. Simplu sau decorat, evoluţie formală şi mecanică în funcţie de perfecţionările sale tehnice în diferite perioade istorice. ] [16]


	Ceramică [ Categorie de obiecte realizate dintr-o argilă plastică trecută printr-un proces de modelare sau de punere în formă şi un tratament termic, în urma căruia argila ăşi schimbă calităţile întărindu-se, devenind casantă, dar foarte rezistentă în timp. ] [17]


		Albarello [ Denumire generică pentru antichităţi (cu precădere sec. XVI-XIX). ] [17.1]


		Amforă [ Vas mare de formă ovoidală, conică sau sferică, prevăzut cu dop de lemn, în care în antichitate se transportau diverse produse lichide. ] [17.2]


			Amforă bombată fără gât [ ] [17.2.1]


			Amforă globulară cu gât pâlnie [ ] [17.2.2]


		Aplică [ Ornament care se aplică pe veştminte, vase, piese de mobilier etc.. ] [17.3]


		Bazinet [ Vas colector din ceramică în care se adună apa unui izvor captat. ] [17.4]


		Bibelou [ Termen folosit în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea pentru diverse ustensile, jucării, obiecte de mică valoare. Din secolul al XIX-lea bibelou se referă la o gamă mai restrânsă de obiecte, din aur, argint, fildeş, os, lemn exotic, porţelan, sticlă, pietre dure şi alte materiale. În general fragile, considerate şi preţioase, bibelourile se păstrează în vitrine sau pe unele mobile pentru agrementarea interioarelor. ] [17.5]


		Bol [ Vas semisferic, cu sau fără picior, din ceramică sau metal, de variate dimensiuni, cu sau fără ornamente. Cunoscut din preistorie, capătă diverse utilizări de-a lungul timpului. ] [17.6]


		Bombonieră [ Vas (cutie) de mici dimensiuni folosit pentru păstrarea bomboanelor; obiect de lux, intrat în uz curent în secolul al XVIII-lea. Unele exemplare din faianţă, porţelan, metal, email constituie piese de valoare artistică prin formă, execuţie şi ornamentică. ] [17.7]


		Butelie [ Vas din diferite materiale folosit pentru depozitarea şi transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. ] [17.8]


		Cache-pot [ Vas de ceramică sau metalic, adeseori ornamentat, destinat să ascundă un ghiveci cu flori sau cu plante de interior. ] [17.9]


		Cafetieră [ Vas pentru preparat şi turnat cafeaua. ] [17.10]


		Cahlă [ Piesă rectangulară din ceramică, smălţuită sau nu, care alcătuieşte paramentul unei sobe sau, câteodată, serveşte la placarea pereţilor unei camere. Poate fi mono- sau policromă, decorată în relief sau pictată anterior celei de-a doua arderi. O formă aparte o constituie cahla oală, destinată exclisiv sobelor şi având aspectul unuei castron cu gura pătrată, încastraă în peretele zidit. ] [17.11]


			Cahlă traforată [ ] [17.11.1]


		Călimară [ Vas realizat din diferite materiale, simplu sau decorat, destinat păstrării cernelii pentru scris. Călimările din perioada fanariotă aveau andosat un tub din acelaşi metal şi aceeaşi decoraţie, având un capac cu încuietoare în partea inferioară, în care se introducea pana de scris, destinat înfigerii la brâu pentru a se putea scrie în afara unui birou sau a unei cancelarii. ] [17.12]


		Cană [ Recipient cilindric, cu buza răsfrântă, prevăzut cu toartă, realizată din materiale diferite, simplă sau decorată, pentru consumarea lichidelor. ] [17.13]


		Canceu [ Vas pentru băut semisferic prevăzut cu mâner, executat din lemn sau din lut; căuş. ] [17.14]


		Căniţă [ Recipient cilindric, cu buza răsfrântă, prevăzut cu toartă, realizată din metariale diferite, simplă sau decorată, pentru consumarea lichidelor. ] [17.15]


		Casetă [ Cutie de mici dimensiuni din lemn, metal, lac, adesea decorată, destinată păstrării unor obiecte preţioase - bijuterii, corespondenţă - sau unor moaşte de sfinţi. ] [17.16]


		Castron [ Vas adânc în care sunt aduse la masă unele mâncăruri. ] [17.17]


		Ceainic [ Vas în care se fierbe apa pentru ceai sau în care se opăreşte ceaiul. Realizat din materiale diferite, formă semisferică, prevăzut cu toartă şi capac, simplu sau decorat, folosit singular sau în componenţa unui serviciu special pentru prepararea şi consumarea ceaiului (samovar, zaharniţă, recipient pentru lapte etc.). ] [17.18]


		Ceaşcă [ Vas larg, realizat din materiale diverse, simplu sau decorat, cu gură largă şi toartă, servind la băut. ] [17.19]


		Chisea [ Vas de sticlă sau porţelan pentru păstrarea şi consumarea dulceţii, uneori montat în argint, având drept accesoriu o lingurinţă realizată din acelaşi material cu montura. ] [17.20]


		Clopoţel [ Clopot miniatural, metalic sau realizat din alte materiale, simplu sau decorat, folosit în trecut ca obiect ceremonial sau, în cazul celor metalice, pentru chemarea servitorilor. ] [17.21]


		Consolă [ Termen preluat din arhitectură pentru diverse tipuri de poliţe din piatră, lemn, metal, ceramică etc. suspendate pe ziduri exterioare sau interioare, utilizate ca suport pentru sculpturi sau alte obiecte de artă decorativă. Extins şi în domeniul mobilierului laic de interior, consola se încadrează categoriei meselor de lux create în Franţa în secolul al XVII-lea, în general rectangulare, semicirculare, rezemate de perete, având patru sau două picioare curbate, similare unei comode în volută. ] [17.22]


		Coş [ Obiect din împletitură de nuiele, rafie, stuf etc. cu sau fără toarte, care serveşte la transport. ] [17.23]


		Coşuleţ [ Obiect din împletitură de nuiele, rafie, stuf etc., cu sau fără toarte, care serveşte la transport. În cazul de faţă este vorba de un obiect decorativ realizat din împletitură din sârmă de arginte, cristal incizat etc. având scop decorativ sau folosit ca fructieră. ] [17.24]


		Cupă [ Vas de băut din diferite materiale - metal comun sau preţios, sticlă, ceramică, lemn - semisferic, având gura largă, cu sau fără toarte, montat pe un picior, uneori însoţit de o farfurie din acelaşi material şi cu aeleaşi motive decorative. Cunoscută din antichitate, cupa s-a bucurat de o mare preţuire de-a lungul secolelor în toate ţările din Europa şi nu numai, variind ca dimensiuni şi ornamente în funcţie de perioada istorică de uz. ] [17.25]


		Disc [ Vas liturgic tipic pentru cultul ortodox, de forma unei cupe foarte joase cu picior sau a unui farfurii plate, cu diametru mic, făcută din metal nobil, ori argintată sau aurită, uneori din cositor şi rar din sticlă sau ceramică. În timpul liturghiei pe acesta se pune pâinea oferită ca jertfă; eşzat deasupra potirului, acoperit cu steluţa şi apoi cu vălurile liturgice, strânse de mâna preotului în jurul piciorului potirului ritual. Marginile sale pot fi ajurate de imagini rituale, decorative sau votive. ] [17.26]


		Emblemă [ Marca de producător ştanţată sau incizată pe produs. Herbul familial sau arhieresc inscripţionat sau ştanţat pe o piesă de mobilă, pe un obiect de cult aparţinând unei episcopii sau oferit ca donativum etc. ] [17.27]


		Farfurie [ Obiect de faianţă, metal etc. de obicei circular, cu marginile ridicate şi fundul plat sau adâncit, pentru servirea şi consumarea mâncării. ] [17.28]


		Filigena [ Ceaşcă turcească de cafea neagră, fixată pe un suport. ] [17.29]


		Flacon [ Sticluţă închisă ermetic, pentru medicamente, parfumuri etc.. ] [17.30]


		Fructieră [ Vas special pentru păstrarea şi consumul fructelor, simplu sau decorat, din materiale simple sau preţioase. ] [17.31]


		Ghiveci [ Vas din diferite materiale, tronconic sau nu, folosit pentru creşterea florilor; dispune de un orificiu dorsal pentru scurgerea excesului de apă din pământul în care este crescută floarea în clipa udării acesteia. ] [17.32]


		Ibric [ Vas cilindric sau conic, din metal, cu cioc şi coadă lungă, folosit la prepararea cafelei. ] [17.33]


		Jardiniera [ Masă în care este încastrat un vas adânc, metalic şi cu pereţii dubli, îîn care sunt puse flori, în pământ sau numai în apă. Apărută în secolul al XVIII-lea, devine o prezenţă frecventă în cadrul mobilierului veacului următor, cunoscând forme şi dimensiuni diverse, iar în perioada celui de-al doilea imperiu este plasată în centrul salonului, fiind ajurată de o canapea circulară, pentru odihnă şi discuţii. ] [17.34]


		Lampă [ Aparat sau dispozitiv care produce lumină cu ajutorul arderii unui combustibil sau al curentului electric. ] [17.35]


		Lighean [ Vas adânc, având marginile răsfrânte, executat din diferite materiale şi folosit în cursul operaţiunilor casnice. ] [17.36]


		Linguriţă [ Lingură miniaturală, simplă sau din metal preţios, decorată sau nu, folosită în cadrul oficiilor pentru administrarea împărtăşaniei. ] [17.37]


		Mojar [ Vas de formă semisferică, cu pereţi groşi, realizat din diferite materiale, care serveşte la mărunţirea fină a substanţelor solide cu un pistil. ] [17.38]


		Muştarieră [ Vas special pentru păstrarea, servirea şi consumul muştarului, din materiale diferite, simplu sau decorat, accesorizat cu o linguriţă simplă sau din metal preţios, cu sau fără capac. ] [17.39]


		Oală [ Vas realizat din materiale diverse, cu gura largă, folosit în gospodărie pentru gătit, păstrarea alimentelor etc.. ] [17.40]


		Opaiţ [ Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu ulei, untură sau seu. ] [17.41]


		Ouar [ Suport din diferite materiale, simple sau preţioase, pentru consumul separat al ouălor fierte. Are formă de corp ovoidal prelungit cu picior fixat de o farfurioară-suport sau de un stativ miniaturizat. ] [17.42]


		Pernă [ Obiect de forma unui sac scurt, de obicei pătrat, umplut cu pene, destinat susţinerii capului în timpul somnului sau care un scop decorativ. ] [17.43]


		Piedestal [ Suport pe care se aşază o statuie, o coloană etc.. ] [17.44]


		Placă [ Bucată de material cu feţe plane şi cu o grosime uniformă, mult mai mică decât resul dimensiunilor. ] [17.45]


		Platou [ Vas de mari dimensiuni, foarte puţin adând, circular, oval, rar poligonal, folosit pentru prezentarea mâncărurilor. Cele vechi erau metalice, din cositor, aur sau argint, iar cele actuale se realizează preponderent din faianţă sau din porţelan. ] [17.46]


		Ploscă [ Recipient de formă sferică, aplatizat, din lemn, sticlă sau ceramică, pentru băuturi. ] [17.47]


		Pot pourri [ Vas din ceramică, având capac perforat, în care se pun petale de flori cu miros puternic pentru a parfuma o incintă. Produs tipic francez, curent în secolul al XVIII-lea. ] [17.48]


		Pudrieră [ Cutioară pentru păstrarea pudrei de fardat, din diferite materiale, simplă sau decorată. ] [17.49]


		Ramă de fotografie [ Cadru din diferite materiale, simplu sau decorat, cu sau fără astuparea golului cental printr-o placă de sticlă translucidă, pentru protejarea unei fotografii. ] [17.50]


		Rezervor de apă [ Bazin sau recipient pentru depozitarea apei în scopuri utilitare. ] [17.51]


		Salatieră [ Vas din diferite materiale pentru servirea şi consumul salatei, simplu sau decorat. ] [17.52]


		Savonieră [ Cutie pentru păstrarea şi transportul săpunului solid. ] [17.53]


		Scrumieră [ Recipient pentru scuturarea şi depozitarea scrumului de ţigară în timpul fumatului. ] [17.54]


		Serviciu de cafea [ Set pentru prepararea, servirea şi consumul cafelei, format din ibric sau cafetieră, zaharniţă cu cleşte pentru cuburile de zahăr sau linguriţă pentru zahărul tos,vas pentru lapte, şi ceşcuţe cu farfurioare pentru consumul propriu-zis al cafelei. ] [17.55]


		Serviciu de farfurii [ Set de farfurii de suprafeţe diferite, direct proporţionale ca suprafaţă cu ordinea servirii felurilor alimentare la o masă. ] [17.56]


		Serviciu de masă [ Set complet de vase şi de tacâmuri necesare servirii şi consumării unei mese. ] [17.57]


		Serviciu de oţet şi ulei [ Set de recipiente cu oţet şi ulei, destinat asezonării felurilor alimentare în timpul mesei de căre consumator. ] [17.58]


		Serviciu de toaletă [ Set de obiecte necesar întreţinerii personale, din material simplu sau preţios. ] [17.59]


		Sfeşnic [ Suport pentru una sau mai multe lumânări, alcătuit dintr-un picior montat pe o tală, prevăzut, uneori, cu braţe, din materiale şi cu dimensiuni diferite, simplu sau decorat. Cele mai reprezentative sunt realizate din argint, aur sau argint aurit, definind un anumit stil sau o anumită epocă. ] [17.60]


			Sfeşnic împărătesc [ Suport pentru lumânări utilizat în timpul ceremoniilor religioase. ] [17.60.1]


		Sobă [ Instalaţie de încălzit şi gătit alimentată cu lemne, cărbuni, gaz etc. executată din cărămidă, fier, fontă etc.. ] [17.61]


		Solniţă [ Recipient pentru depozitarea şi servirea sării, din sticlă sau metal, prevăzut cu un capac perforat pentru împrăştierea conţinutului. ] [17.62]


		Sosieră [ Vas pentru servirea sosului, realizat din materiale diverse, prevăzut cu mâner, cu sau fără picior, având formă prelungită răsfrânt, spre a îngădui turnarea sosului în farfurie. ] [17.63]


		Supieră [ Vas pentru servirea supei, prevăzut cu capac. ] [17.64]


		Suport [ Suprafaţă de aplicare sau de incizare/excizare a unei decoraţii. ] [17.65]


		Tulipieră [ Vază-suport pentru lalele realizată din faianţă sau ceramică. ] [17.66]


		Ulcior [ Vas de lut smălţuit, cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte, folosit pentru păstrarea lichidelor. ] [17.67]


		Urnă [ Recipient pentru depozitarea osemintelor şi a cenuşii defunctului în cadrul vechilor rituri funerare de incinerare. Formă în general bitronconică, având sau nu capac, decorată cu diverse motive zoomorfe sau antropomorfe şi realizat din aur, argint, marmură, teracotă etc. Îndeobşte prin "urmă" se înţelege însă mai curând o funcţionalitate decât un tip anume de vas. ] [17.68]


		Vas [ Recipient din materiale şi forme diferite, pentru păstrarea, gătirea, transportul mâncărurilor sau având un scop eminamente decorativ, singur sau în cadrul unui complex. ] [17.69]


		Vas de bărbierit [ Vas pentru prepararea şi depozitarea spumei şi a pămătufului de bărbierit. ] [17.70]


		Vas-amfora [ Vas de tip amforă, modern, utilizat în scopuri decorative. ] [17.71]


		Vas-urnă [ Vas de tip urnă, utilizat în scopuri decorative. ] [17.72]


		Zaharnită [ Vas mic, realizat din diferite materiale, în care se păstrează zahărul. ] [17.73]


	Cercei [ Bijuterie fixată sau atârnată de lobul urechilor, purtată mai ales de către femei; la origine, semn distinctiv corespunzător anumitor ranguri sociale. Confecţionat din os, fildeş, metale preţioase şi comune, chihlimbar, ceramică etc. variază formal de la o epocă la alta. ] [18]


	Ceşcuţă [ Ceaşcă redusă dimensional, folosită la consumarea unor băuturi aromate şi tari, ce trebuiesc a fi consumate în cantităţi limitate. ] [19]


	Chatelaine [ Accesoriu miniatural feminin realizat din metal preţios, folosit la transportul unor obiecte fragile; specific Angliei sec. XVII - XIX. ] [20]


	Ciborium [ Tip de baldachin realizat din piatră sau lemn, rar din metal, închipuind o cupolă susţinută de coloane, ascunsă uneori sub un acoperiş priramidal. Era plasat în paleocreştinism deasupra altarului, semnificând soarele ca element celest corespondent al lui Hristos. Apare frecvent în iconografie sau în reprezentările "Tronului Hatimasei". Apare şi la Iersualim, deasupra criptei Sfântului Mormânt, sau deasupra unor morminte martirice. Figurează şi drept accesoriu al tronurilor arhiereşti, sub forma unui baldachin. ] [21]


	Cingătoare [ Fâşie din materiale diverse, pentru încins mijlocul. Folosită ca suport pentru atârnarea pungii de bani, a tecii de sabie etc. în vechime. ] [22]


	Ciocan pentru toacă [ Ciocan de lemn sau metal pentru ciocănirea ritmică a toacei, la mănăstiri sau biserici, pentru marcarea anumitor momente liturgice sau pentru chemarea credincioşilor la liturghie. ] [23]


	Cizme [ Încălţăminte din diferite materiale, cu carâmb înalt până spre genunchi. ] [24]


	Clopot [ Instrument sonor de forma unei cupe metalice (bronz) răsturnate, de dimensiuni variabile, prevăzută la interior cu o limbă mobilă, acţionată prin pendulare. Este suspendat de eşafodate speciale solide, fabricate din lemn sau metal, adăpostite în construcţii anume - turnuri-clopotniţă. zvoniţă etc. În arta creştină se folosesc din veacul al VII-lea, turnarea lor ajungând la apogeu în secolul al XV-lea în Germania, Rusia şi Polonia. ] [25]


	Coif [ Acoperământ din piele sau din metal pentru protecţia capului, purtat în trecut de ostaşi, cu rol de protecţie. ] [26]


	Conduri [ Pantof feminin de sărbătoare cu toc înalt, adesea cusut cu fir de aur sau decorat cu încrustaţii de sidef. ] [27]


	Copertă carte [ Învelişul protector al unei cărţi; scoarţă, învelitoare. ] [28]


	Copertă de carte [ Învelişul protector al unei cărţi; scoarţă, învelitoare. ] [29]


	Corn pentru praf de puşcă [ Corn de animal scobit sau executat din lemn, prevăzut cu muştiuc metalic, destinat depozitării şi turnării dozate a prafului de puşcă în ţeava armei, înainte de îndesarea fultuielii. ] [30]


	Corp de iluminat [ Sursă artificială de lumină, electrică sau bazată pe aprinderea unei feştile muiate în ulei. ] [31]


		Aplică [ Ornament care se aplică pe veştminte, vase, piese de mobilier etc.. ] [31.1]


		Candelabru [ Suport pentru lumânări sau becuri, din lemn, metal, marmură ceramică, sticlă, rar din piatră, prezentând două tipuri funcţionale: atârnat de bolţi sau de plafoane cu ajutorul unuia sau mai multor lanţuri, având un ax central în jurul căruia, radial sau concentric, sunt fixate lumânările sau becurile; sprijinit pe un piedestal sau pe o piesă de mobilier - în funcţie de înălţime şi destinaţie - având un soclu şi un picior central, de la care pornesc braţe, sau un platou în care se înfig una sau mai multe lumânări sau înşurubează unul sau mai multe becuri. Apărut în antichitatea romană, a variat dimensional şi decorativ în funcţie de perioada istorică de uz. ] [31.2]


		Lampă [ Aparat sau dispozitiv care produce lumină cu ajutorul arderii unui combustibil sau al curentului electric. ] [31.3]


		Lampadar [ Corp de iluminat mobil, de mari dimensiuni, format dintr-un picior înalt, din bronz sau din alt metal comun ori din lemn etc. pe care sunt amplasate unul sau mai multe locaşuri pentru lumânări sau pentru becuri. Folosit pentru iluminatul interioarelor, străzilor, parcurilor, lampadarul este o creaţie a secolului al XVII-lea; folosit şi în prezent, net simplificat formal şi ornamental. ] [31.4]


		Lampion [ Felinar executat din hârtie colorată, pergament, material textil translucid etc. folosit pentru iluminat în împrejurări festive; lampă veneţiană. ] [31.5]


		Lumânare [ Obiect de iluminat turnat din ceară sau altă materie grasă, având la mijloc un fitil textil care, odată aprins, arde cu flacără, producând lumină. În biserica ortodoxă lumânarea semnifică natura duală a lui Hristos: divină (fitilul aprins) şi umană (corpul de ceară al lumânării). ] [31.6]


		Lustră [ Corp de iluminat din diferite materiale (metal, sticlă, cristal, ceramică, lemn, os), de forme şi dimensiuni variate, atârnat de tavanul unei camere. ] [31.7]


		Plafonieră [ Corp de iluminat fixat direct pe tavanul unei încăperi. ] [31.8]


	Cotieră [ Porţiune a unei armuri de braţ fixată la cot, ca o articulaţie între armura braţului şi antebraţului, uneori prevăzută cu un dinte metalic, pentru sporirea protecţiei. ] [32]


	Covor [ Piesă textilă, lucrată în diferite tehnici, din fire de lână, bumbac sau mătase, având un caracter preponderent decorativ, dar şi funcţii simbolice şi ceremoniale. ] [33]


		Covor de rugăciune [ Covor mic, cu sau fără model, folosit de către musulmani în timpul rugăciunii spre a se izola, cutumiar, de lumea văzută. ] [33.1]


	Cruce de altar [ Cruce dispusă în spatele Sfintei Mese din Altar, având pictată pe avers răstignirea. ] [34]


	Cruce de iconostas [ Cruce dispusă în mijlocul părţii superioare a catapetesmei. ] [35]


	Cruce de tâmplă [ Cruce dispusă în mijlocul părţii superioare a catapetesmei. ] [36]


	Cruci [ Semn grafic rezultat din întretăierea în unghi de 90 de grade a două bare, folosit ca element decorativ, dar având, încă din preistorie, o ssemnificaţie simbolic şi, adesea, sacră. Devine principalul simbol creştin odată cu epoca împăratului Constantin cel Mare. ] [37]


	Cufăr [ Ladă masivă, cu încuietoare, având capac plat sau semicircular, realizat din lemn sau din piele, în care se păstrează ori depozitează diferite obiecte. Uneori pe capac este ştanţată sau incizată monograma proprietarului. Folosit şi ca piesă de mobilier de interior, laic, din epoca medievală şi până la sfârşitul epocii renascentiste. ] [38]


	Cult [ totalitatea actelor de devoţiune interioară şi exterioară ale unei religii către o divinitate. ] [39]


	Cutie [ Obiect executat din diferite materiale, de forme diferite, gol în interior, folosit pentru depozitare şi transport de obiecte. ] [40]


	Cutie de oglindă [ Carcasă a unei oglinzi sau cutie în care se află depusă aceasta pentru protecţie. ] [41]


	Dalmatica tunicella [ Tunică amplă, lungă până la mijlocul gambei, prevăzută cu mâneci largi şi scurte, executate din lână de Dalmaţia (de unde şi numele); cu benzi verticale şi tivită cu purpură, purtată de împăraţii romani. Piesă ceremonială medievală pentru demnitarii laici şi ecleziastici, în setul vestimentar liturgic romano-catolic este purtat de către diacon peste aba, fiind realizat din material preţios, poalele piesei atingând genunchii, prevăzută cu două despicături laterale şi mâneci lungi până la cot. ] [42]


	Desagă [ Traistă formată din două părţi, de purtat la umăr sau la şa. ] [43]


	Disc liturgic [ Vas liturgic tipic pentru cultul ortodox, de forma unei cupe foarte joase cu picior sau a unui farfurii plate, cu diametru mic, făcută din metal nobil, ori argintată sau aurită, uneori din cositor şi rar din sticlă sau ceramică. În timpul liturghiei pe acesta se pune pâinea oferită ca jertfă; eşzat deasupra potirului, acoperit cu steluţa şi apoi cu vălurile liturgice, strânse de mâna preotului în jurul piciorului potirului ritual. Marginile sale pot fi ajurate de imagini rituale, decorative sau votive. ] [44]


	Discos [ Vas liturgic tipic pentru cultul ortodox, de forma unei cupe foarte joase cu picior sau a unui farfurii plate, cu diametru mic, făcută din metal nobil, ori argintată sau aurită, uneori din cositor şi rar din sticlă sau ceramică. În timpul liturghiei pe acesta se pune pâinea oferită ca jertfă; eşzat deasupra potirului, acoperit cu steluţa şi apoi cu vălurile liturgice, strânse de mâna preotului în jurul piciorului potirului ritual. Marginile sale pot fi ajurate de imagini rituale, decorative sau votive. ] [45]


	Farfurii [ Obiecte de faianţă, metal etc. de obicei circular, cu marginile ridicate şi fundul plat sau adâncit, pentru servirea şi consumarea mâncării. ] [46]


	Farfurioară [ Obiect de faianţă, metal etc. de obicei circular, cu marginile ridicate şi fundul plat sau adâncit, folosit ca suport în cadrul unui set de ceşti sau de sine stătător pentru consumul alimentelor. ] [47]


	Ferecatură pentru icoană [ Ferecătura unei icoane, separată însă de aceasta, din diferite motive - pentru curăţarea icoanei sau a ferecăturii. ] [48]


	Feronerie [ Lucrare realizată din fontă sau din fier, în primul rând funcţională (grilaje diverse, parapete, suporturi pentru corpuri de iluminat etc.) sau cu destinaţie decorativă, ale cărei virtuţi artistice rezultă atât din modalităţişe de prelucrare (ciocănire, forjare etc.) precum şi din forma şi ornamentele sale. ] [49]


		Balama [ Mic dispozitiv metalic format din două piese articulate pe un ax, pentru a permite unei uşi, ferestre etc. să se deschidă prin rotire parţială. ] [49.1]


		Broască [ Mecanism de închidere sau deschidere cu ajutorul unei chei a unei uşi. ] [49.2]


		Cheie [ Obiect pentru închiderea sau deschiderea unei broaşte sau lacăt. ] [49.3]


		Clanţă [ Mâner de metal care, prin apăsare, declanşează mecanismul unei broaşte. ] [49.4]


		Cremonă [ Piesă metalică prevăzută cu mâner, care acţionează printr-un joc de lamele asupra a două tije metalice foarte înguste, permiţând închiderea şi deschiderea ferestrelor şi a uşilor. ] [49.5]


		Lacăt [ Încuietoare alcătuită dintr-un corp care conţine mecanismul de închidere cu cheia şi o toartă. ] [49.6]


		Mâner [ Parte a unui obiect care permite apucarea şi manevrarea acestuia cu mâna. ] [49.7]


	Fragment [ Parte a unei opere literare sau a unui obiect. ] [50]


	Gardă de sabie [ Partea mânerului care protejează mâna de lovituri. ] [51]


	Gheridon [ Măsuţă rotundă cu un singur picor sau trepied, cares ervea drept suport pentru sfeşnice în secolul al XVII-lea - numele piesei derivând de la un personaj de comedie care ţinea în mână o lumânare. A variat stilistic în funcţie de epocă, din secolul al XIX-lea (stilul Empire) servind drept măsuţă de scris. ] [52]


	Grup de figurine [ Set de bibelouri. ] [53]


	Îmbrăcăminte de carte [ Supracopertarea unui volum, pentru a-l proteja. În cazul volumelor preţioase (biblii, evanghelii etc.) îmbrăcămintea de carte era din aur, argint, fildeş etc. bogat decorată cu scene biblice şi pietre preţioase. ] [54]


	Îmbrăcăminte pentru icoană [ Placă de metal preţios aplicată peste suprafaţa icoanei pentru a o proteja, a cărei formă reproduce în relief o parte a subiectului icoanei. ] [55]


	Îmbrăcăminte pentru oglindă [ Carcasa unei oglinzi, realizată din lemn, metal sau alte materiale, simplă sau decorată. ] [56]


	Încălţăminte [ Totalitatea obiectelor confecţionate din piele sau din alt material, simple sau brodate, destinate protejării picioarelor. ] [57]


		Cizmă [ ÎĂncălţăminte din diferite materiale, cu carâmb înalt până spre genunchi. ] [57.1]


		Condur [ Pantof feminin de sărbătoare cu toc înalt, adesea cusut cu fir de aur sau decorat cu încrustaţii de sidef. ] [57.2]


		Iminei [ Încălţăminte fină, din marochin galben, purtată şi de boierii din ţările române, cu precădere în epoca fanariotă, sub influenţă orientală, până în veacul al XIX-lea. ] [57.3]


		Pantof [ Încălţăminte de stradă din piele, materiale sintetice sau pânză, care protejează laba piciorului până la gleznă. ] [57.4]


		Papuc [ Încălţăminte uşoară, fără călcâi, purtată în casă; pantof uşor de vară. ] [57.5]


		Sanda [ Încălţăminte formată dintr-un set de barete de piele fixate de o talpă două curele cu sau fără cataramă pentru fixarea pe gambă. ] [57.6]


	Inel de tâmplă [ Podobă spiralică din metal preţios, destinată împodobirii buclelor de la tâmpla purtătoarei. ] [58]


	Inel-pecete [ inel a cărui piatră joacă rol de amprentă sigilară, pentru pecetluirea corespondenţei. ] [59]


	Însemn de putere [ Simboluri ale puterii, cuantificate material în funcţie de tradiţiile unui stat cu regim monarhic - sceptru, coroană, inel, hlamidă, glob etc.. ] [60]


		Buzdugan [ Măciucă sau ghioagă de fier cu măciulia ţintuită, folosită în vechime ca mijloc de luptă şi ca însemn al puterii domneşti. ] [60.1]


		Cârjă arhierească [ Cârjă terminată cu doi şerpi afrontaţi, din argint masiv, care simbolizează autoritatea păstorului asupra oilor celor cuvântătoare. ] [60.2]


		Cârjă episcopală [ Cârjă terminată cu o spirală deorată cu frunze de acant sau de viţă de vie ori cu o măciulie, în ambele cazuri din argint masiv, care simbolizează autoritatea episcopului asupra oilor celor cuvântătoare. ] [60.3]


		Coroană [ Podoabă pentru cap circulară, executată din metale nobile, decorată sau nu cu pietre preţioase, utilizată ca însemn al puterii nobiliare, imperiale sau regale, şi încadrată herbului notabilităţii respective. ] [60.4]


		Glob [ Sferă din aur ajurată de o bandă din acelaşi metal încrustată cu pietre preţioase, încununată de o cruce, latină sau greacă, folosită ca însemn al puterii de către monarhii cu pretenţii universale. ] [60.5]


		Inel sigilar [ Inel a cărui piatră joacă rol de amprentă sigilară, pentru pecetluirea corespondenţei. ] [60.6]


		Sabie de paradă [ Sabie decorativă, neascuţită, arborată numai la ceremonii festive. ] [60.7]


		Sceptru [ Însemn distinctiv al puterii supreme imperiale sau regale, îndeobşte sub forma unui baston scurt terminat cu un element simbolic dinstinctiv pentru Casa Domnitoare al cărei reprezentant poartă obiectul în cauză. ] [60.8]


	Însemne de putere [ Simboluri ale puterii, cuantificate material în funcţie de tradiţiile unui stat cu regim monarhic - sceptru, coroană, inel, hlamidă, glob etc.. ] [61]


	Jeţ arhieresc [ Scaun înalt cu spetează şi braţe, pe al cărui spătar se află sculptat blazonul episcopatului, mitropoliei sau patriarhiei titularului. ] [62]


	Joc de şah [ Joc de origine orientală, cu 32 de piese mişcate pe o tablă cu 64 de piese, al cărui scop este câştigarea regelui adversarului. ] [63]


	Jucărie [ Obiect de joacă pentru copii. ] [64]


	Legătură de carte [ Modalitate de coasere sau lipire a paginilor unei cărţi între ele şi de copertă. ] [65]


	Lulea [ Obiect pentru fumat format din horn pentru tutun, tub curbat pentru inhalarea fumului şi muştiuc sau capăt aplatizat al tubului pentru fixare între buze sau între dinţi. ] [66]


	Lutrin [ Pupitru înalt pentru susţinerea cărţilor de cult în corul unei biserici romano-catolice. ] [67]


	Mânecuţe [ În cultul ortodox, manşete late, brodate, pe care preotul le prinde la încheietura pumnului, peste stihar, la oficierea liturghiei. Sunt similare manipulum-ului catolic, obiect din vestimentaţia cultică aflat azi în afara uzului. ] [68]


	Manşete [ Bandă de pânză detaşabilă sau nu fixată în partea inferioară a unei mâneci. ] [69]


	Mapă [ Obiect de biroul realizat din diferite materiale, similar unei coperte de carte sau unei serviete, în care se păstrează documente sau hârtii de scris, pentru a nu fi îndoite accidental. ] [70]


	Matriţă [ Unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau mai multe elemente, folosită la turnarea prin deformare plastică a unor obiecte. ] [71]


	Miniatură [ La origie, iniţială trasată cu miniu de plumb (culoare de roşu incandescent) pe rotulusurile de papirus ori d eprgament. Ulterior miniatura a devenit un termen generic pentru întreaga decoraţie pictată policrom (iniţiale, frontispicii, vigniete, ancadramente, compoziţii figurative). Portrete reduse dimensional pictate pe suporturi ovale sau rotunde, realizate din diferite materiale, în tehnici cu medii apoase ori uleioase. Astfel de miniaturi rezită până în secolul al XIX-lea, când sunt înlocuite de către dagherotipie şi, ulterior, de fotografie, ambele capabile să reproducă, standardizat, acelaşi portret în exemplare numeroase. ] [72]


	Mobilier de cult [ Mobilier destinat slujirii cultului (tetrapod, analog etc.). ] [73]


		Amvon [ Balcon în interiorul unei biserici de unde se predică de către pastor sau preot. ] [73.1]


		Analog [ Pupitru înalt, mobil, folosit ca suport pentru volumele de cult în biserica ortodoxă. ] [73.2]


		Catapeteasmă [ Perete din lemn sau piatră, împodobit cu icoane, care desparte naosul de altar la bisericile ortodoxe. ] [73.3]


			Cruce cu molenii [ Cruce dispusă în mijlocul părţii superioare a catapetesmei pe care se află secvenţa răstignirii, Maica Domnului şi Ioan Botezătorul fiind reprezentaţi pe cele două panouri de la picoarele crucii. ] [73.3.1]


			Cruce de catapeteasmă [ Cruce dispusă în mijlocul părţii superioare a catapetesmei. ] [73.3.2]


			Friză de catapeteasmă [ Succesiune de icoane fixată în partea superioară a tâmplei, reprezentând secvenţe din viaţa lui Hristos şi figuri de sfinţi. ] [73.3.3]


			Molenă [ Imaginea Mariei şi, respectiv a lui Ioan Botezătorul, plasate la picioarele crucifixului, care încununează iconostasele bisericilor ortodoxe cu începere din secolul al XV-lea. De obicei sunt pictate pe panouri independente, personajele fiind reprezentate fie întregi în picioare, fie bust. Termenul, de origine slavă, nu are echivalent în limbile occidentale. ] [73.3.4]


			Uşă diaconească [ Uşă laterală a iconostasului, folosită de cei care numai ajută la săvârşirea sfintei liturghii. ] [73.3.5]


		Cruce altar [ Cruce dispusă în spatele Sfintei Mese din Altar, având pictată pe avers răstignirea. ] [73.4]


		Cruce de tetrapod [ Cruce care împodobeşte suportul mobil pe care se plasează Evanghelia în timpul slujbei sau icoana sfântului zilei. ] [73.5]


		Emblemă [ Marca de producător ştanţată sau incizată pe produs. Herbul familial sau arhieresc inscripţionat sau ştanţat pe o piesă de mobilă, pe un obiect de cult aparţinând unei episcopii sau oferit ca donativum etc. ] [73.6]


		Jilţ arhieresc [ Scaun înalt cu spetează şi braţe, pe al cărui spătar se află sculptat blazonul episcopatului, mitropoliei sau patriarhiei titularului. ] [73.7]


		Jilţ episcopal [ Scaun înalt cu spetează şi braţe, pe al cărui spătar se află sculptat blazonul episcopatului. ] [73.8]


		Ladă de sacristie [ Cutie mare, cu capac, simplă sau decorată, în care sunt păstrate veştmintele ceremoniale religioase la catolici. ] [73.9]


		Lumânare [ Obiect de iluminat turnat din ceară sau altă materie grasă, având la mijloc un fitil textil care, odată aprins, arde cu flacără, producând lumină. În biserica ortodoxă lumânarea semnifică natura duală a lui Hristos: divină (fitilul aprins) şi umană (corpul de ceară al lumânării). ] [73.10]


		Masă de altar [ Masă în Sfântul Altar pe care sunt depuse antimisul, Evanghelia, potirul şi litierul, instrumentarul minimal al slujirii liturghiei ortodoxe. În bisericile importante se adăuga mesei de altar, în vechime, un ciboriu - uneori prezent şi azi în inventarul mobiliar al Sfintei Sfintelor - şi o ripidă - piesă ieştiă din uz. Masa altarului este azi realizată din lemn sau din piatră, în piciorul mesei fiind incluse părticele din moaşte de sfinţi. În bisericile catolice masa de altar este simplă, dion piatră, monosuport, cu sau fără ciboriu, îm ambele cazuri masa de altar fiind acoperită cu o faţă preţioasă, din mătase, brodat şi bordată cu franjuri/ciucuri sau simplă, existând şi o cruce din metal preţios, decorată sau simplă, cu talpă-suport sau din piatră, încastrată în tăblia mesei de altar. ] [73.11]


		Pristornic [ Ştanţă pentru prescuri, din lemn sau piatră, cu mâner cruciform. Cuprinde cuvântul grecesc "nika" (victorie) în registrul superior, iar în cel inferior iniţialel lui Hristos. ] [73.12]


		Sfeşnic [ Suport pentru una sau mai multe lumânări, alcătuit dintr-un picior montat pe o tală, prevăzut, uneori, cu braţe, din materiale şi cu dimensiuni diferite, simplu sau decorat. Cele mai reprezentative sunt realizate din argint, aur sau argint aurit, definind un anumit stil sau o anumită epocă. ] [73.13]


			Sfeşnic împărătesc [ Suport pentru lumânări utilizat în timpul ceremoniilor religioase. ] [73.13.1]


		Strană [ Şir de scaune alăturate, care au comun spătarul foarte înalt, uneori acoperit de un mic baldachin şi, două câte două, câte o rezeătoare pentru antrebraţe. Prezente atât la ortodocşi cât şi la romano-catolici, în primul caz sub forma deja prezentată, în al doilea sub forma unor şiruri succesive de bănci având spătar fix sau mobil, în ultimul caz pentru ca credincoşii să se poată întoarce înspre orga plasată în balconul din spatele bisericii. Stranele sunt îndeobşte din lemn, simple sau sculptate bogat, fiind individualizate uneori nominal în funcţie de rangul prezumtiv al ocupantului. ] [73.14]


		Tabernacol [ În bisericile romano-catolice, nişă în grosimea peretelui aflat în stânga mesei altarului sau dulăpior ca substitut al acesteia, în care se păstrează ciboriul cu împărtăşania. Tabernacolul poate fi şi portativ, fiind utilizat în timpul procesiunilor religioase. Cele mai semnificative tabernacole aparţin goticului. ] [73.15]


		Tripod [ Suport format dintr-o placă dâfixată de un stâlp central susţinut de trei picioare. În biserici acest obiect de mobilier serveşte pentru susţinerea cărţilor liturgice în timpul slujirii liturghiei, placa fiind rotativă spre a putea fi răsucit volumul spre un anumit cântăreţ, în funcţie de "glasul" necesar la un moment dat în interpretarea unui anumit fragment melodic. ] [73.16]


		Uşă de biserică [ Deschizătură prevăzută cu un cadru pe care se află fixată în balamale o tăblie sculptată încadrată sa nu cu brâu de piatră, pentru acces în biserică. ] [73.17]


		Uşă de intrare în biserică [ Deschizătură prevăzută cu un cadru pe care se află fixată în balamale o tăblie sculptată încadrată sa nu cu brâu de piatră, pentru acces în biserică. ] [73.18]


	Molenie [ Imaginea Mariei şi, respectiv a lui Ioan Botezătorul, plasate la picioarele crucifixului, care încununează iconostasele bisericilor ortodoxe cu începere din secolul al XV-lea. De obicei sunt pictate pe panouri independente, personajele fiind reprezentate fie întregi în picioare, fie bust. Termenul, de origine slavă, nu are echivalent în limbile occidentale. ] [74]


	Molenii [ Imaginea Mariei şi, respectiv a lui Ioan Botezătorul, plasate la picioarele crucifixului, care încununează iconostasele bisericilor ortodoxe cu începere din secolul al XV-lea. De obicei sunt pictate pe panouri independente, personajele fiind reprezentate fie întregi în picioare, fie bust. Termenul, de origine slavă, nu are echivalent în limbile occidentale. ] [75]


	Monoclu [ Lentilă rotundă, concavă, fixată într-un cadru legat cu şnur de vestă sau pe unul dintre buzunarele cusute pe faţa tunicii (pentru militari), pusă în orbita unui ochi spre a corecta un defect de vedere. ] [76]


	Neceser [77]


	Necessaire de voiaj [ Trusă de călătorie, cuprinzând obiectele de toaletă indispensabile, de folosinţă zilnică. ] [78]


	Netsuke [ Figurină comică japoneză, foarte populară în perioada Edo (1615 - 1868), reprezentând o temă inspirată din viaţa zilnică şi care care uneori servea drept dispozitiv de fixare la brâu a unui inro (cutie plată, din trei segmente, destinată transportului de mici obiecte de folosinţă zilnică). ] [79]


	Obiect de podoabă [ Bijuterie, giuvaer, executat din metal nobil, cu sau fără pietre preţioase. ] [80]


		Podoabă [ Obiect de înfrumuseţare a ceva sau a cuiva, găteală. Poate avea şi rol de subliniere a unui anumit statut social. ] [80.1]


	Obiect de uz casnic [ Obiect de folosinţă zilnică în gospodărie. ] [81]


		Mucarniţă [ Unealtă în formă de cleşte pentru stingerea lumânărilor sau pentru retezarea mucurilor acestora. ] [81.1]


	Obiect decorativ [ Obiect folosit la decorarea unui spatiu. ] [82]


	Obiect din sticlă [ Produs al unei sticlării sau al unui artizan, realizat prin intermediul unui amestec de silicaţi la temperaturi înalte. ] [83]


		Butelie [ Vas din diferite materiale folosit pentru depozitarea şi transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. ] [83.1]


		Călimară [ Vas realizat din diferite materiale, simplu sau decorat, destinat păstrării cernelii pentru scris. Călimările din perioada fanariotă aveau andosat un tub din acelaşi metal şi aceeaşi decoraţie, având un capac cu încuietoare în partea inferioară, în care se introducea pana de scris, destinat înfigerii la brâu pentru a se putea scrie în afara unui birou sau a unei cancelarii. ] [83.2]


		Cană [ Recipient cilindric, cu buza răsfrântă, prevăzut cu toartă, realizată din materiale diferite, simplă sau decorată, pentru consumarea lichidelor. ] [83.3]


		Cupă [ Vas de băut din diferite materiale - metal comun sau preţios, sticlă, ceramică, lemn - semisferic, având gura largă, cu sau fără toarte, montat pe un picior, uneori însoţit de o farfurie din acelaşi material şi cu aeleaşi motive decorative. Cunoscută din antichitate, cupa s-a bucurat de o mare preţuire de-a lungul secolelor în toate ţările din Europa şi nu numai, variind ca dimensiuni şi ornamente în funcţie de perioada istorică de uz. ] [83.4]


		Farfurie [ Obiect de faianţă, metal etc. de obicei circular, cu marginile ridicate şi fundul plat sau adâncit, pentru servirea şi consumarea mâncării. ] [83.5]


		Flacon [ Sticluţă închisă ermetic, pentru medicamente, parfumuri etc.. ] [83.6]


		Lăcrimar [ Lacrimariu. Recipient miniatural de sticlă sau ceramică, de formă alungită, depus ca ofrandă în vechime în mormânt pentru a colecta simbolic lacrimile celor ce-l plângeau pe defunct. ] [83.7]


		Lampă [ Aparat sau dispozitiv care produce lumină cu ajutorul arderii unui combustibil sau al curentului electric. ] [83.8]


		Pahar [ Recipient de sticlă sau metal de mari dimensiuni, pentru consumul lichidelor. ] [83.9]


		Platou [ Vas de mari dimensiuni, foarte puţin adând, circular, oval, rar poligonal, folosit pentru prezentarea mâncărurilor. Cele vechi erau metalice, din cositor, aur sau argint, iar cele actuale se realizează preponderent din faianţă sau din porţelan. ] [83.10]


		Ploscă [ Recipient de formă sferică, aplatizat, din lemn, sticlă sau ceramică, pentru băuturi. ] [83.11]


		Pocal [ Tip de pahar. metalic sau din sticlă, scund, cu gura foarte largă, uneori şi cu capac. În sens generic poate însemna pahar din metal preţios, bogat decorat. ] [83.12]


		Pot pourri [ Vas din ceramică, având capac perforat, în care se pun petale de flori cu miros puternic pentru a parfuma o incintă. Produs tipic francez, curent în secolul al XVIII-lea. ] [83.13]


		Presse-papier [ Obiect din sticlă ornamental, cu diametrul de circa 8 centimetri, folosit pe birou pentru presarea actelor şi a hârtiilor importante. De obicei masa sticlei conţine fragmente colorate reprezentând flori, insecte, fructe sau motive geometrice. Extrem de mult răspândit în Europa, sunt recunoscute pentru calitate şi decor obiectele de acetst gen fabricate în Franţa între 1845 şi 1860. ] [83.14]


		Scrumieră [ Recipient pentru scuturarea şi depozitarea scrumului de ţigară în timpul fumatului. ] [83.15]


		Serviciu de oţet şi ulei [ Set de recipiente cu oţet şi ulei, destinat asezonării felurilor alimentare în timpul mesei de căre consumator. ] [83.16]


		Serviciu de pahare [ Set de pahare de mărimi şi capacităţi diferite, destinat consumării de băuturi alcoolice diferite ca tărie. ] [83.17]


		Serviciu de toaletă [ Set de obiecte necesar întreţinerii personale, din material simplu sau preţios. ] [83.18]


		Serviciu de vin [ Set necesar decantării, degustării, servirii vinului. ] [83.19]


		Solniţă [ Recipient pentru depozitarea şi servirea sării, din sticlă sau metal, prevăzut cu un capac perforat pentru împrăştierea conţinutului. ] [83.20]


		Sticlă [ Recipient alungit, de capacităţi şi culori diferite, pentru depozitarea, transportul şi consumarea lichidelor; măsură de capacitate. ] [83.21]


			Coşuleţ [ Obiect din împletitură de nuiele, rafie, stuf etc., cu sau fără toarte, care serveşte la transport. În cazul de faţă este vorba de un obiect decorativ realizat din împletitură din sârmă de arginte, cristal incizat etc. având scop decorativ sau folosit ca fructieră. ] [83.21.1]


		Sticlă de lampă [ Cilindru de sticlă având o umflătură în partea inferioară, folosit în trecut pentru protejarea flăcării lămpilor vechi, cu gaz. ] [83.22]


		Vas [ Recipient din materiale şi forme diferite, pentru păstrarea, gătirea, transportul mâncărurilor sau având un scop eminamente decorativ, singur sau în cadrul unui complex. ] [83.23]


	Obiect pentru fumat [ Ustensilă necesară practicării fumatului. ] [84]


		Ciubuc [ Pipă orientală cu ţeava lungă, muştiuc şi horn miniatural. ] [84.1]


		Narghilea [ Lulea de tip oriental prevăzută cu ţeavă lungă şi flexibilă, al cărei capăt de jos este fixat într-un vas cu apă parfumată, folosit ca filtru de fum. ] [84.2]


		Pipă [ Instrument pentru fumat format dintr-un horn pentru tutun, o tijă pentru inhalarea fumului terminată cu o zonă aplatizată, pentru fixare între buze. ] [84.3]


		Portţigaret [ Tub din chihlimbar, lemn, celuloid etc. în care se fixează ţigara pentru a fi fumată; cutie plată în care se poartă ţigarete. ] [84.4]


		Tabacheră [ Cutie redusă dimensional, având capac, multiformă generic şi din materiale diferite, simple sau preţioase, decorată sau simplă, folosită pentru păstrarea şi transportul tutunului de prizat. Utilizată în Europa începând din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când spaniolii au introdus în consumul zilnic tutunul, important din coloniile lor americane. ] [84.5]


	Obiecte de uz casnic [ Obiecte de folosinţă zilnică în gospodărie. ] [85]


	Obiecte diverse [ Produse felurite. ] [86]


	Obiecte pentru fumat [ Ustensile şi accesorii pentru practicarea fumatului (portţigaret, pipă, futac etc.) ] [87]


	Ochelar [ Dispozitiv de corectare a vederii prevăzut cu lentile concave. ] [88]


	Ochelari [ Dispozitiv de corectare a vederii prevăzut cu lentile concave. ] [89]


	Oglinzi [ Piesă din sticlă sau din cristal, având pe avers o suprafaţă netedă şi lucioasă, iar pe revers un strat de mercuri sau de argint care permite reflectarea imaginii obiectelor situate în faţa ei. În antichitate oglinzile erau din piatră sau metalice, cu aversul lustruit pentru a permite o bună reflectare a imaginii. Actualul procedeu de fabricaţie a oglinzii s-a dezvoltat de-a lungul Evului Mediu, fiind perfecţionat de către sticlarii veneţieni. ] [90]


	Orgă [ Instrument muzical format dintr-un sistem de tuburi acustice, puse în acţiune cu ajutorul unei claviaturi şi ale unor pedale, acţionate de foale. ] [91]


	Ornament [ detaliu sau obiect adăugat unui ansamblu pentru a-l înfrumuseţa. ] [92]


	Paftale [ Încheietoare ornamentală la haine sau la cingători, din metal simplu sau preţios. ] [93]


	Păhărele [ Recipiente de sticlă de mici dimensiuni, pentru consumul lichidelor. ] [94]


	Pantofi [ Încălţăminte de stradă din piele, materiale sintetice sau pânză, care protejează laba piciorului până la gleznă. ] [95]


	Pătură [ Bucată dreptunghiulară de ţesătură, deasă şi groasă, care serveşte mai ales la învelit. ] [96]


	Penar [ Cutioară sau etui pentru instrumente de scris. ] [97]


	Pendulă [ Ceas de perete a cărui funcţionare este reglată de către un pendul. ] [98]


	Perdea de altar [ Obiect textil brodat atârnat în spatele uşilor împărăteşti ale tâmplei; dveră; deţine o funcţie precisă în timpul slujirii liturghiei. ] [99]


	Piesă de mobilier [ Element de mobilier individualizat din punct de vedere tehnic. ] [100]


		Bahuţ [ Bufet, scrin (regionalism). ] [100.1]


		Banchetă [ Piesă de mobilier de mici dimensiuni, de formă rectangulară, fără spetează, cu şezuta de lemn, piele, împletitură de pai sau capitonată. ] [100.2]


		Bergere [ Fotoliu larg, adânc, cu spătarul şi braţele articulate capitonate cu material textil, piele, împletitură din pai etc. cu pernă mobilă pe şezută. Apare în Franţa către 1720 ca versiune laică a scaunului catolic de spovedanie, cu spătar înalt şi prevăzut cu plăcuţe din lemn perforat în dreptul urechilor (bergere). ] [100.3]


		Bibliotecă [ Piesă de mobilier cu rafturi, pentru păstrarea cărţilor, a cărei formă şi stil au evoluat de-a lungul epocilor. ] [100.4]


		Birou [ Iniţial denumirea postavului aplicat peste o masă de scris, ulterior denumirea mesei însăşi, a cărei formă şi funcţionalitate a variat stilistic de-a lungul diverselor epoci. ] [100.5]


		Birou cu cilindru [ Derivat din biroul dos d'ane, dar de mari dimensiuni. Corpul cu sertare pe centură este acoperit cu un capac curbat, jumătate sau sfert de cilindru, uneori constituit din lamele articulate care prin glisarea pe un ax permit închiderea şi deschiderea mesei de scris şi a comnpartimentului interior dotat cu poliţe şi sertare. În unele variante, pe latura superioară a capacului se află plasată o etajeră cu nişe, sertăraşe, ajurată de o galerie de aramă. ] [100.6]


		Birou dos d'ane [ Tip de birou de mici dimensiuni, închis cu placă rabatabilă, înclinată, ce ascunde compartimente diverse. ] [100.7]


		Blidar [ Raft pentru depozitarea blidelor într-o gospodărie, separat sau încadrat unui dulap cu uşi. ] [100.8]


		Bonheur du jour [ Mică piesă de mobilier destinată scrisului, folosită cu precădere de către femei în secolul al XVIII-lea. ] [100.9]


		Bufet [ Mobilă pentru păstrarea veselei, tacâmurilor şi altor lucruri necesare pentru servirea şi consumarea mesei. ] [100.10]


		Cabinet [ Mobilă luxoasă la modă în Europa între secolele al XV-lea şi al XVIII-lea, destinată păstrării de obiecte preţioase. Provine dintr-un tip de ladă orientală, cu două uşi, având în interior sertare şi casete, introdusă în Europa de către mauri. ] [100.11]


		Canapea [ Bancă tapiţată pentru mai multe persoane, cu spătar pe trei laturi, accesorizată uneori cu saltea, suluri şi perne. Apare în Franţa secolului al XVII-lea ca piesă componentă a garniturilor de salon. Forme şi denumiri diferite, în funcţie de perioada istorică de uz. ] [100.12]


		Cassapanca [ Mobilă constituită dintr-o ladă de zestre prevăzută cu spătar şi rezemători, adosată peretelui unei camere. Originară din Italia, unde apare în secolul al XV-lea la Florenţa. Realizată din lemn de nuc, stejar, conifere, cu forme şi dimensiuni diferite, în funcţie de perioada sa de realizare. ] [100.13]


		Cassone [ Categorie de lăzi de interior în uz între secolele al XIV-lea şi al XVI-lea. Piesă de mobilier impozantă prin forme, dimensiuni, bogăţia decoraţiei sculptate, pictate sau intarsiate. ] [100.14]


		Centură [ Bucată lungă şi îngustă de material, folosită pentru încingerea mijlocului. În trecut constituia un suport pentru atârnarea pungii de bani, tecii de sabie etc. Element introdus în construcţia mobilierului către mijlocul secolului al XV-lea. Constituie un cadru de structură rectilinie sau ondulată dispus orizontal între şezută şi picioare (scaun, jilţ, fotoliu, canapea, pat), între tăblie şi picioare (masă, birou, consolă). La piesele formate din două corpuri (bufet, cabinet etc.) poate fi prevăzută cu unul sau mai multe sertare. Sinonim - ţarg. ] [100.15]


		Chaise-longue [ Canapea pentru repaos diourn, similară unui fotoliu alungit, cu tăblii tapiţate la căpătâi şi, eventual, şi la picioare, apărut în Franţa secolului al XVIII-lea. Fotoliu de grădină, pliant, format dintr-un cadru de lemn şi pânză, eventual cu un adaos racordat, pentru picioare, permiţând o poziţie semiîntinsă. ] [100.16]


		Clavecin [ Vechi instrument muzical cu claviatură şi coarde, similar pianului. ] [100.17]


		Comodă [ Mobilă cu sertare suprapuse (de obicei 3 sau 4), destinată păstrării lenjeriei şi altor obiecte vestimentare. Apare la sfârşitul secolului al XVI-lea, o dată cu dulapul de haine, înlocuind lada, însă poartă acest nume doar de la sfîrşitul secolului al XVI-lea. A evoluat potrivit stilurilor dominante în diverse perioade istorice. ] [100.18]


		Consolă [ Termen preluat din arhitectură pentru diverse tipuri de poliţe din piatră, lemn, metal, ceramică etc. suspendate pe ziduri exterioare sau interioare, utilizate ca suport pentru sculpturi sau alte obiecte de artă decorativă. Extins şi în domeniul mobilierului laic de interior, consola se încadrează categoriei meselor de lux create în Franţa în secolul al XVII-lea, în general rectangulare, semicirculare, rezemate de perete, având patru sau două picioare curbate, similare unei comode în volută. ] [100.19]


		Credenţă [ Mobilă din rafturi etajate, adosată sau suspendată pe un perete, folosită pentru păstrarea cărţilor, a vaselor, a unor obiecte decorative etc.; mobilă pentru păstrarea veselei, a tacâmurilor şi altor lucruri necesare la servitul mesei. Executată din lemn de diferite esenţe, cu sau fără decor, cu forme diferite de-a lungul secolelor. Termen comun pentru ambele tipuri de mobilier. ] [100.20]


		Cutie pentru sare [ Solniţă; cutie pentru depozitarea sării pentru folosinţa zilnică sau în vederea transportului şi a comercializării. ] [100.21]


		Divan [ Mobilă de provenienţă orientală, adoptată în Europa în secolul al XVIII-lea. Tip de canapea joasă, fără spătar şi braţe, cu perne mobile, folosită ca pat de odihnă în timpul zilei. ] [100.22]


		Dulap [ Mobilă înaltă sau scundă, cu una sau două uşi, încadrată iniţial mobilierului de cult (Evul Mediu) - sacristie, depozitarea vestmintelor liturgice - iar ulterior, începând cu Renaşterea târzie, încadrată şi mobilierului laic, specific locuinţelor particulare. A variat ca decoraţie şi dimensiuni în funcţie de perioadele sale de folosinţă, precum şi în funcţie de destinaţia sa finală. ] [100.23]


		Dulap colţar [ Mobilă pentru depozitat concepută în aşa fel încât să se potrivească perfect în colţul unei camere. ] [100.24]


		Dulăpior [ Dulap de mici dimensiuni, folosit ca noptieră sau ca spaţiu pentru depozitare fixat de un perete. ] [100.25]


		Etajeră [ Mobilă din rafturi etajate, adosată sau suspendată ppe un perete, folosită pentru depozitarea de cărţi, vase, obiecte decorative etc. din lemn simplu sau sculptat, lăcuit etc., de dimensiuni şi forme variabile, după stil. ] [100.26]


		Fotoliu [ Scaun mare, capitonat, cu spătar şi rezemători pentru braţe. ] [100.27]


		Garnitură de salon [ Set de mobilier de salon - masă, scaune, mese laterale etc.. ] [100.28]


		Gueridon [ Măsuţă rotundă cu un singur picor sau trepied, cares ervea drept suport pentru sfeşnice în secolul al XVII-lea - numele piesei derivând de la un personaj de comedie care ţinea în mână o lumânare. A variat stilistic în funcţie de epocă, din secolul al XIX-lea (stilul Empire) servind drept măsuţă de scris. ] [100.29]


		Jilţ [ Scaun înalt cu spetează şi braţe. ] [100.30]


		Jilţ domnesc [ Scaun înalt cu spetează şi braţe, pe al cărui spătar se află sculptat blazonul casei domneşti sau al statului. ] [100.31]


		Ladă [ Piesă de mobilier cunoscută din cele mai vechi timpuri, folosită pentru transportul hainelor sau al unor obiecte diverse, pentru transportul acestora sau drept bancă, laviţă sau pat. Piesă reprezentativă pentru toate perioadele şi stilurile, din antichitatea egipteană şi până în Renaştere. ] [100.32]


		Ladă de breaslă [ Cutie mare, cu capac, realizată din diverse materiale, simplă sau decorată, pe al cărei capac sunt ştanţate însemnele unei bresle. ] [100.33]


		Ladă de zestre [ Cutie mare, cu capac, decorată cu motive florale sau de altă natura pictate, incizate, excizate etc. în care se păstrează zestrea viitoarei mirese în lumea rurală. Dispune şi de un pronunţat rol decorativ. ] [100.34]


		Lădiţă [ Spaţiu de depozitare de mărime redusă, executat din diferite materiale, simplu sau decorat, menit depozitării de materiale preţioase; sipet. ] [100.35]


		Lambriu [ Panou de lemn care îmbracă pereţii interiori ai unei camere. Folist mult în epoca medievală în Europa nordică drept izolator termic, lambriul era încununat de poliţe pentru expunerea vaselor, poliţe de metal (aramă) şi de ceramică. A fost introdus, cu variaţii stilistice zonale, şi în restul continentului european. ] [100.36]


		Marchiză [ Fotoliu de mari dimensiuni, pentru două persoane, corespondent pentru tete-a-tete. ] [100.37]


		Masă [ Mobilă formată dintr-o tăblie orizontală pe suporţi, servind pentru servirea şi consumarea mesei, scris, gătit, lucru de mînă, toaletă etc. dar şi pentru întruniri şi purtarea de negocieri. Una din cele mai vechi piese de mobilier, deţine în decursul timpului forme şi dimensiuni diferite, în fucţie de uz şi de stil. ] [100.38]


		Măsuţă [ Piesă de mobilier redusă dimensional, cu tăblie de obicei circulară, susţinută de unul sau mai multe picioare. ] [100.39]


		Noptieră [ Măsuţă sau mic dulăpior la capul patului. De uz curent începând cu secolul al XVIII-lea, noptierele erau iniţial simple platouri, apoi măsuţe joase cu mânere laterale sau comode reduse dimensional. ] [100.40]


		Oglindă [ Piesă din sticlă sau din cristal, având pe avers o suprafaţă netedă şi lucioasă, iar pe revers un strat de mercuri sau de argint care permite reflectarea imaginii obiectelor situate în faţa ei. În antichitate oglinzile erau din piatră sau metalice, cu aversul lustruit pentru a permite o bună reflectare a imaginii. Actualul procedeu de fabricaţie a oglinzii s-a dezvoltat de-a lungul Evului Mediu, fiind perfecţionat de către sticlarii veneţieni ] [100.41]


			Coiffeuse [ Oglindă cu rama ajurată de becuri sau, în cazul modelelor mai vechi, cu placă batantă şi lumânări fixate în sfeşnice încastrate în montanţi, folosită la executarea operaţiunilor de toaletă şi coafaj. ] [100.41.1]


			Psyche [ Tip de oglindă creat la sfârşitul secolului al XVIII-lea. de formă rectangulară sau ovală, de mari dimensiuni, încadrată în ramă de lemn, metal sau ceramică şi prevăzută cu doi pivoţi laterali (colonete, baluştri), care îi permit bascularea şi oglindirea în întregime. Uneori psyche are coronament şi braţe metalice laterale pentru lumânări. Este o piesă specifică interioarelor Empire, Ludovic Filip, Biedermeier şi Regency. ] [100.41.2]


			Ramă de oglindă [ Cadru pentru fixarea unei oglinzi, din diferite materiale, simplu sau decorat, pentru ptotecţie. ] [100.41.3]


		Panou [ ] [100.42]


		Paravan [ Ecran mobil, din mai multe panouri articulate, care strânse se suprapun, ocupând un spaţiu restrâns, iar desfăcute şi plasate în linie dreaptă sau în zig zag separă spaţiul unei încăperi. Originar din China şi din Japonia, era fabricat din lemn sau din hârtie lăcuită, mătase pictată sau brodată. Importat în Europa în secolul al XVIII-lea şi adaptat stilurilor Ludovic XV şi Ludovic XVI. ] [100.43]


		Pat [ Piesă de mobilier pentru dormit, din diverse materiale, aspectul variind după loc şi după stilul epocii. ] [100.44]


		Pat cu baldachin [ Pat care dispune de un acoperământ decorativ, format din patru stâlpi de colţ de care pot atârna sau nu draperii. ] [100.45]


		Pian [ Instrument format din cutie de rezonanţă şi un sistem de coarde care vibrează prin atingerea unor ciocănele puse în mişcare de o claviatură. ] [100.46]


		Piedestal [ Suport pe care se aşază o statuie, o coloană etc.. ] [100.47]


		Presă [ Aparatura necesară pentru imprimarea gravurilor pe cale manuală, prin presarea pe hârtie a imaginii incizate pe placa de metal sau desenate pe piatra litografică. Procedeele de presare variază în funcţie de tehnica folosită la gravare. ] [100.48]


		Scaun [ Mobilă cu sau fără spătar, pe care poate să şadă o singură persoană. ] [100.49]


		Scrin [ Comodă. Mobilă cu sertare suprapuse (de obicei 3 sau 4), destinată păstrării lenjeriei şi altor obiecte vestimentare. Înlocuieşte lada, la sfîrşitul secolului al XVI-lea, pentru depozitarea hainelor, şi primeşte numele său de azi abia la sfârşitul veacului următor. Evoluţie formală conforma stilului specific unei anumite epoci artistice. ] [100.50]


		Secretaire [ Mobilă anterioară biroului, cu funcţie de dulap-cabinet pentru hârtii, documente etc. a cărui uşă, deschisă pe orizontală, devine masă de scris, fixându-se în această poziţie cu ajutorul a două stinghii care se trag în afară, cu rol de suport pentru aceasta. Utilizat pentru prima oară de către intelectualii Renaşterii, avea forma unui dulap cu multiple sertare şi uşi; din secolul al XVIII-lea, stilul Ludovic XV prezintă placa rabatabilă fie în pantă, fie în cilindru ("spinare de măgar"), varianta pentru doamne ("bonheur du jour") având numai jumătate din placă rabatabilă, formând tăblia mesei de scris. ] [100.51]


		Semainier [ Tip de şifonier cu 7 sertare, corespondent numeric al săptămânii, specific stilului Empire. ] [100.52]


		Servantă [ Denumirea folosită în secolul al XVIII-lea pentru o piesă de mobilier din cadrul sufrageriei. Se referă la o măsuţă consolă ori la un mic bufet cu sertare şi uşi pentru etalarea veselei şi a tacîmurilor de schimb, suplinind serviciile unui slujitor. ] [100.53]


		Şifonier [ La origine păiesă de mobilier înaltă şi îngustă, având 5-6 sertare, destinată păstrării lenjeriei. Din secolul al XVIII-lea de vine o mobilă de lux, iar în stilul Empire apare tipul de şifonier prevăzut cu 7 sertare, după zilele săptămânii (semainier). Din secolul următor va deveni sinonim ca sens cu dulap. ] [100.54]


		Sofa [ Bancă tapiţată pe care se pot aşeza două sau mai multe persoane. ] [100.55]


		Suport de vas [ Trepied sau platformă pentru susţinerea unui vas. ] [100.56]


		Taburet [ Scaun înalt până la 50 de centimetri, simplu sau tapiţat, fără spătar, cu diverse utilizări de-a lungul secolelor. ] [100.57]


		Toaletă [ Măsuţă cu oglindă şi sertare folosită pentru toaleta cotidiană mai ales în Franţa secolului al XVIII-lea, variind formal în funcţie de stilurile diferite de mobilier. ] [100.58]


		Uşă [ Deschizătură prevăzută cu un cadru pe care se află fixată în balamale o tăblie, pentru acces. ] [100.59]


		Uşă de biserică [ Deschizătură prevăzută cu un cadru pe care se află fixată în balamale o tăblie sculptată încadrată sa nu cu brâu de piatră, pentru acces în biserică. ] [100.60]


		Uşă de intrare în biserică [ Deschizătură prevăzută cu un cadru pe care se află fixată în balamale o tăblie sculptată încadrată sa nu cu brâu de piatră, pentru acces în biserică. ] [100.61]


		Vargueno [ Dulap de inspiraţie mauro-spaniolă, apărut în Evul Mediu târziu, articol comun al Spaniei coloniale (sec. XVI), în care se păstrau bijuterii, documente de familie, scrisori etc. ] [100.62]


		Vitrină [ Mobilă de salon pentru păstrarea unor obiecte mărunte sau preţioase, specifică interioarelor burgheze din secolele XVIII - XIX; vase ori bibelouri fragile, care înainte erau expuse pe placa căminului sau pe socluri anume, acum sunt inhise în dulapuri având uşi cu geamuri. ] [100.63]


	Piesă de podoabă [ Accesoriu vestimentar sau de altă natură destinat împodobirii corpului sau sublinierii unui anumit statut social. ] [101]


		Ac de cravată [ Obiect din metal preţios de forma unui ac sau a unei cleme, încrustat sau nu pietre preţioase, folosit pentru fixarea părţilor unei cravate. ] [101.1]


		Ac de păr [ Obiect de mari dimensiuni din oţel sau din alt material, destinat fixării părului într-o coafură oarecare. ] [101.2]


		Agrafă [ Obiect din diferite materiale destinat prinderii unor părţi distincte dintr-o haină, părului etc.. ] [101.3]


		Amuletă [ Mic obiect de podoabă căruia îi sunt conferite atribute magice, de protejare de necazuri; talisman. ] [101.4]


		Aplică [ Ornament care se aplică pe veştminte, vase, piese de mobilier etc.. ] [101.5]


		Brăţară [ Podoabă din diferite materiale - metale preţioase, os, lemn, chihlimbar, ceramică etc. -în formă de verigă sau lanţ unit la capete, purtată pe braţ sau la încheietura mâinii. ] [101.6]


		Breloc [ Mică podoabă cu rol accesoriu care se poartă la ceas, gât sau brăţară. ] [101.7]


		Broşă [ Bijuterie formată dintr-un ac al cărui vârf se fixează într-un sistem de închidere ascuns de o plăcuţă de diferite forme şi confecţionată din materiale preţioase sau din lemn, os, fildes, sidef, email, ceramică etc. uneori decorată cu pietre preţioase sau semipreţioase, sticlă, ceramică. Origine orientală, import european, preţuită în egală măsură de bărbaţi şi de femei din Renaştere până în prezent. ] [101.8]


		Broşă-pafta [ Bijuterie feminină folosită la încheierea unor haine. ] [101.9]


		Broşă-pandantiv [ Bijuterie feminină utilizată numai ca podoabă. ] [101.10]


		Bumb [ Nasture cu rol decorativ. ] [101.11]


		Buton [ Nasture mobil din sidef, metal sau alte materiale pentru închiderea manşetelor. ] [101.12]


		Buton de manşetă [ Nasture mobil din sidef, metal sau alte materiale pentru închiderea manşetelor. ] [101.13]


		Buzdugan [ Măciucă sau ghioagă de fier cu măciulia ţintuită, folosită în vechime ca mijloc de luptă şi ca însemn al puterii domneşti. ] [101.14]


		Camee [ Piatră semipreţioasă dură, uneori formată din straturi de culori diferite, gravată în relief, cu figuri sau cu motive decorative. Preţuită în antichitate şi în Renaştere, este folosită ca piesă de podoabă sau ca aplicaţii pe obiecte de artă decorativă. Specifică bijuteriilor primului imperiu francez. - debutul secolului al XIX-lea. ] [101.15]


		Cataramă [ Piesă din diferite materiale folosită la închiderea unei curele sau ca obiect decorativ pentru confecţii. ] [101.16]


		Centură [ Bucată lungă şi îngustă de material, folosită pentru încingerea mijlocului. În trecut constituia un suport pentru atârnarea pungii de bani, tecii de sabie etc. Element introdus în construcţia mobilierului către mijlocul secolului al XV-lea. Constituie un cadru de structură rectilinie sau ondulată dispus orizontal între şezută şi picioare (scaun, jilţ, fotoliu, canapea, pat), între tăblie şi picioare (masă, birou, consolă). La piesele formate din două corpuri (bufet, cabinet etc.) poate fi prevăzută cu unul sau mai multe sertare. Sinonim - ţarg. ] [101.17]


		Cercel [ Bijuterie fixată sau atârnată de lobul urechilor, purtată mai ales de către femei; la origine, semn distinctiv corespunzător anumitor ranguri sociale. Confecţionat din os, fildeş, metale preţioase şi comune, chihlimbar, ceramică etc. variază formal de la o epocă la alta. ] [101.18]


			Cercel de tâmplă [ Obiect spiralic feminin de podoabă, realizat din aur sau din argint, destinat împodobirii buclelor laterale. ] [101.18.1]


		Colan [ Lanţ ornamentat, purtat în jurul gâtului de către deţinătorii unor ordine civile şi militare, din Evul Mediu şi până astăzi. Cel mai înalt grad al unui ordin civil sau militar în epoca modernă. ] [101.19]


		Colier [ Podoabă (salbă, şirag de mărgele, de pietre preţioase ori semipreţioase etc.) de purtat în jurul gâtului. ] [101.20]


		Cordon [ Grad superior al unui ordin, sub forma unei panglici diagonale; fâţie de material lungă şi îngustă, utilizată pentru fixarea de mijloc a unui obiect vestimentar croit larg. ] [101.21]


		Coroană [ Podoabă pentru cap circulară, executată din metale nobile, decorată sau nu cu pietre preţioase, utilizată ca însemn al puterii nobiliare, imperiale sau regale, şi încadrată herbului notabilităţii respective. ] [101.22]


		Cruciuliţă [ Cruce miniaturală, purtată la gât atârnată de un lanţ, cu rol protector. ] [101.23]


		Cunună [ Împletitură circulară din flori sau frunze care evidenţiează câştigătorul unei recompense ori participantul la un anumit ceremonial cultic. ] [101.24]


		Diademă [ Podoabă din metale preţioase sau aplicată pe stofă, uneori încrustată cu pietre preţioase, purtată pe cap de bărbaţi şi de femei. În antichitate, apoi în Bizanţ este considerată ca un însemn al puterii impăeriale; cu timpul devine o podoabă purtată de femei în anumite ocazii şi evoluază formal şi decorativ după modă, aimplificată definitiv în veacul al XIX-lea. ] [101.25]


		Engolpion [ Cruce pectorală sau medalion, din metal simplu sau preţios, format din două valve identice, închizând între ele relicve. Decorat dorso-ventral în relief cu imaginea Răstignirii şi cea a Maicii Domnului, mai rar imaginea unui sfânt. Reprezintă unul dintre însemnele funcţiei unui ierarh ortodox. ] [101.26]


		Glob [ Sferă din aur ajurată de o bandă din acelaşi metal încrustată cu pietre preţioase, încununată de o cruce, latină sau greacă, folosită ca însemn al puterii de către monarhii cu pretenţii universale. ] [101.27]


		Inel [ Cerc subţire de material preţios ori comun, fildeş, os, sticlă, ceramică etc. uneori împodobit cu pietre preţioase, semipreţioase ori perle, purtat ca poboabă pe orice deget al mâinii. Inelul poate marca un rang în ierarhia socială sau religioasă, fiind uş un simbol al legăturii dintre soţi (verighetă); folosit ca sigiliu, având partea superioară decorată cu un tipar sigilar din acelaşi material sau cu o intalie cu acelaşi rol utilitar. ] [101.28]


		Inel de cravată [ Inel de fixare a cravatei la gât, la unele uniforme. ] [101.29]


		Inel sigilar [ Inel a cărui piatră joacă rol de amprentă sigilară, pentru pecetluirea corespondenţei. ] [101.30]


		Lanţ [ Şir de verigi din aur sau din argint, încheiate, folosit drept obiect de podoabă independent sau ca suport pentru un pandant sau pentru o medalie. ] [101.31]


		Mărturie de botez [ Medalion pe care se aflau inscripţionate data naşterii şi numele nou-născutului, dăruit participanţilor la un botez în semn de amintire. Pe avers putea dispune de o imagine sacră, ajurată de o deviză pro causa, urmând ca pe revers să figureze numele şi data naşterii celui botezat. În caz contrar ultimele elemente figurau pe avers, urmând ca reversul să fie lăsat liber. Formă de de obicei ovală, materiale utilizate în procesul de fabricaţie - aluminiu, tombac, alamă, aur sau argint. ] [101.32]


		Medalion [ Pandant de formă rotundă sau ovală, similară unei cutii miniaturale, între ale cărui capace se află închisă o amintire. ] [101.33]


			Medalion-relicvar [ Pandant de formă rotundă sau ovală, similară unei cutii miniaturale, între ale cărui capace se află închisă o relicvă sacră. ] [101.33.1]


		Nasture [ Accesoriu vestimentar din diferite materiale şi având diferite forme, simplu, îmbrăcat sau decorat, care serveşte la încheiatul unor obiecte vestimentare sau ca ornament. ] [101.34]


		Pafta [ Încheietoare ornamentală la haine sau la cingători, din metal simplu sau preţios. ] [101.35]


		Pandantiv [ Bijuterie purtată la gât, atârnată de un lanţ sau de o panglică. ] [101.36]


		Pinten [ Obiect metalic semicircular, prins la tocul cizmei, de care se fixează o rotiţă dinţată, utilizat la îmboldirea calului la mers. ] [101.37]


		Podoabă de cap [ Obiect de înfrumuseţare/susţinere a coafurii sau de împodobire a capului, eventual în vederea sublinierii unei anumite poziţii sociale. ] [101.38]


		Podoabă de harnaşament [ Obiect pentru decorarea harnaşamentului. ] [101.39]


		Podoabă pentru pălărie [ Obiect pentru decorarea pălăriei. ] [101.40]


			Egretă [ Mănunchi de pene de stârc, albe lungi şi subţiri, purtat ca podoabă la pălării şi la chipie. Fascicul de pene în formă de buchet, folosit ca ornament al capului. Prin extensie, podoabă din metale şi pietre preţoase, formată din două elemente: unul fixat într-o agrafă, celălalt mobil, format din motive amintind sau pene. ] [101.40.1]


			Surguci [ Podoabă de pălărie formată dintr-un smoc de pene preţioase ce se fixau de acoperământul de cap al unui şef politic oriental printr-o broşă. Preluată de unii dintre voievozii noştri sub influenţă otomană, demonstra împreună cu un acoperământ de cap anume ataşamentul purtătorului faţă de Poartă. ] [101.40.2]


		Sabie de paradă [ Sabie decorativă, neascuţită, arborată numai la ceremonii festive. ] [101.41]


		Salbă [ Podoabă pentru gât, alcătuită din mai multe şiraguri de monede, mărgele etc.. ] [101.42]


		Sceptru [ Însemn distinctiv al puterii supreme imperiale sau regale, îndeobşte sub forma unui baston scurt terminat cu un element simbolic dinstinctiv pentru Casa Domnitoare al cărei reprezentant poartă obiectul în cauză. ] [101.43]


	Pinteni [ Obiect metalic semicircular, prins la tocul cizmei, de care se fixează o rotiţă dinţată, utilizat la îmboldirea calului la mers. ] [102]


	Piuliţă [ Vas mic de metal, greu, în care se pisează diverse substanţe sau preparate solide cu ajutorul unui pisălog; organ de maşină mobil. ] [103]


	Placă decorativă [ Placă gravată aplicată pe un perete, pe haină, pe o podea etc., în funcţie de material, mărime, dimensiune, cu scop decorativ. ] [104]


	Placă ornamentală [ Placă gravată aplicată pe un perete, pe haină, pe o podea etc., în funcţie de material, mărime, dimensiune, cu scop decorativ. ] [105]


	Poartă [ Amenajare specială care permite accesul într-o incintă, care se închide şi se deschide după necesităţi, formată dintr-un cadru fix şi unul sau doi batanţi mobili. ] [106]


	Policandru [ Suport pentru lumânări sau pentru becuri, din lemn, metal, marmură, ceramică, sticlă, mai rar din piatră, prezentând 2 tipuri, în funcţie de modalitatea de susţinere: policandrul atârnat de bolţi sau plafoane prin intermediul unuia sau mai multor lanţuri, având un ax central în jurul căruia, radiar sau concentric, sunt montate lumânări sau becuri; policandrul sprijinit pe un piedestal sau pe o mobilă (în funcţie de înălţime şi destinaţie), având un soclu şi un picior central, de la care pornesc radial o serie de braţe, sau un platou în care se înfig una sau mai multe lumânări. Origine antică, largă răspândire în prezent, atât în spaţiul religios cât şi în cel laic. ] [107]


	Port cart [ Geantă pliantă din piele, pânză, muşama în care se păstrează hărţi militare, acte sau planuri directoare. ] [108]


	Portcart [ Geantă pliantă din piele, pânză, muşama în care se păstrează hărţi militare, acte sau planuri directoare. ] [109]


	Port-cart [ Geantă pliantă din piele, pânză, muşama în care se păstrează hărţi militare, acte sau planuri directoare. ] [110]


	Port-coran [ Cutie cu incrustaţii de sidef sau sac de pânză brodat cu versete în care se transportă Coranul. ] [111]


	Postament [ Element arhitectonic de susţinere, conceput similar unei platforme, edificat fie din piatră, mono- sau multibloc, fie din beton, destinat susţinerii unei coloane, balustrade, grilaj sau statuti care beneficiază deja de un soclu propriu sau care nu are soclu. ] [112]


	Procovăţ [ Văl de cult brodat, folosit pentru acoperirea setului de sfinte vase; accesoriul este decorat cu secvenţa Plângerii sau cu imaginea lui Iisus în mormânt (semnificând simboloc piatra care a pecetluit mormântul Mântuitorului), teme iconografice similare celor înscrise pe un epitaf, de care se deosebeşte însă prin dimensiuni şi prin funcţii. ] [113]


	Proschinitar [ Scriere descriptivă tipic medievală răsăriteană, care are ca obiect prezentarea unor itinerarii de pelerinaj, cu menţionarea principalelor obiective de vizitat. În slavonă termenul are sensul de "iconostas". ] [114]


	Proskinitar [ Scriere descriptivă tipic medievală răsăriteană, care are ca obiect prezentarea unor itinerarii de pelerinaj, cu menţionarea principalelor obiective de vizitat. În slavonă termenul are sensul de "iconostas". ] [115]


	Pumnal [ Armă albă cu două tăişuri şi vârful ascuţit. ] [116]


	Pupitru [ Piesă de mobilier înaltă şi îngustă, alcătuită dintr-o tăblie uşor înclinată, care acoperă sau nu un sertar, sprijinită pe un mpicior sau pe o placă verticală şi care serveşte la scris, păstrarea cărţilor sau pentru susţinerea notelor muzicale în timpul execuţiei de către artist a piesei muzicale notate pe materialul susţinut. La origine cel care scria la pupitru lucra în picioare, ulterior postamentul a fost scurtat, pentru a îngădui lucrul aşezat. Unit cu bancă a intrat în cadrul mobilierului şcolar. ] [117]


	Ramă de tablou [ Cadru de lemn, metalic etc. sau realizat rpn combinarea mai multor materiale, ce încadrează un tablou, "completându-l" fără a-l concura, nici prin formă şi nici prin culoare. Funcţiile sale sunt utilitară (protejarea marginilor tabloului), estetică (forma şi culoarea operei), mentală ("pauză" între universul real, terestru, şi cel imaginar, artistic), şi optică (sugestia profunzimii spaţiale). ] [118]


	Relicvariu [ Cutie sau scrin de forme şi dimensiuni variate, care serveşte la păstrarea şi, uneori, expunerea relicvelor persoanelor sacre sau sanctificate, ori a unor obiecte legate prin tradiţie de existenţa lor. Cele mai preţioase sunt realizate din argint sau argint aurit, fiind decorate cu reliefuri, pietre preţioase, email etc.. Unele relicvarii au o zonă mediană din cristal sau sticlă, prin care se poate observa, parţial, relicva, întregul având forma unei monstranţe. ] [119]


	Relicviar [ Cutie sau scrin de forme şi dimensiuni variate, care serveşte la păstrarea şi, uneori, expunerea relicvelor persoanelor sacre sau sanctificate, ori a unor obiecte legate prin tradiţie de existenţa lor. Cele mai preţioase sunt realizate din argint sau argint aurit, fiind decorate cu reliefuri, pietre preţioase, email etc.. Unele relicvarii au o zonă mediană din cristal sau sticlă, prin care se poate observa, parţial, relicva, întregul având forma unei monstranţe. ] [120]


	Ripidă [ Obiect din recuzita mesei altarului unei biserici ortodoxe, care nu este indispensabil slujirii cultului, format dintr-o placă de metal preţios, decorată cu reliefuri pe avers şi revers (donatori - mai rar, secvenţe biblice - mai des), plasată fie în spatele mesei altarului, înfiptă într-o tijă de lemn, fie pe masă, caz în care era prevăzută cu picior-suport. Originară din seria pieselor imperiale de aparat transferate cultului. ] [121]


	Risa [ Înveliş metalic parţial sau total al unei icoane, realizat prin ciocănire şi gravare, care acoperă fie anumite părţi ale personajului reprezentat, fie întreg personajul, cu excepţia ovalului chipului acestuia. Reproduce în linii mari desenul iconografic şi decorul-fundal al acestuia. Originar din arta bizantină, unde astfel de ferecături pentru icoane, ce puteau fi chiar accesorizate specific (aure în relief, coroane în relief, salbe miniaturale ş.a.) reprezentau un donativum al credinciosului în semn de recunoştinţă pentru o icoană făcătoare de minuni. ] [122]


	Sabie [ Armă albă cu lama lungă, cu tăiş simplu sau dublu, drept sau curbat, vârf ascuţit, fixat într-un mâner. ] [123]


		Sabie de paradă [ Sabie decorativă, neascuţită, arborată numai la ceremonii festive. ] [123.1]


	Scoarţă [ Carpetă destinată acoperirii unor porţiuni de podea în casele ţărăneşti. Realizată din fire multicolore de lână, la război, comportă variaţii decorative şi cromatice în funcţie de regiunea etnografică de origine. ] [124]


	Scufie [ Căciuliţă legată sub bărbie, purtată mai ales de către sugari; bonetă de lână sau de pânză, purtată mai ales noaptea. ] [125]


	Scut [ Element de fond al unui blazon, de forma unui scut, de preferinţă de tipul celor cu vârf inferior, al cărui câmp este divizat în cartiere, fiecare diferit mobilat cu elemente specifice domeniului: linii diferit colorate plasate orizontal, vertical sau oblic, elemente vegetale foarte stilizate (cum ar fi floarea de crin) sau animale, fiecare coerspunzând însemnelor familiilor nobile sau reprezentând posesiuni ale acestora, dobândite prin moştenire, încuscrire, mai rar prin achiziţie. Uneori scutul este timbrat de un coif, simplu sau de la care pornesc elemente decorative. În heraldică, fiecare tip de împărţire primară,geometrică, a cîmpului poartăp un anumit nume specific. ] [126]


	Secretar [ Mobilă anterioară biroului, cu funcţie de dulap-cabinet pentru hârtii, documente etc. a cărui uşă, deschisă pe orizontală, devine masă de scris, fixându-se în această poziţie cu ajutorul a două stinghii care se trag în afară, cu rol de suport pentru aceasta. Utilizat pentru prima oară de către intelectualii Renaşterii, avea forma unui dulap cu multiple sertare şi uşi; din secolul al XVIII-lea, stilul Ludovic XV prezintă placa rabatabilă fie în pantă, fie în cilindru ("spinare de măgar"), varianta pentru doamne ("bonheur du jour") având numai jumătate din placă rabatabilă, formând tăblia mesei de scris. ] [127]


	Secreter [ Mobilă anterioară biroului, cu funcţie de dulap-cabinet pentru hârtii, documente etc. a cărui uşă, deschisă pe orizontală, devine masă de scris, fixându-se în această poziţie cu ajutorul a două stinghii care se trag în afară, cu rol de suport pentru aceasta. Utilizat pentru prima oară de către intelectualii Renaşterii, avea forma unui dulap cu multiple sertare şi uşi; din secolul al XVIII-lea, stilul Ludovic XV prezintă placa rabatabilă fie în pantă, fie în cilindru ("spinare de măgar"), varianta pentru doamne ("bonheur du jour") având numai jumătate din placă rabatabilă, formând tăblia mesei de scris. ] [128]


	Şerveţel [ Bucată pătrată sau dreptunghiulară de hârtie, bumbac, in etc. folosită pentru ştersul gurii. ] [129]


	Sezlong [ Canapea destinată repaosului diurn, ca un fotoliu alungit, cu tăblii tapiţate la căpătâi şi, eventual, şi la picioare, apărut în Franţa secolului al XVIII-lea. Fotoliu de grădină, pliant, format dintr-un cadru de lemn şi pânză, eventual cu un adaos racordat, pentru picioare, permiţând o poziţie semiîntinsă. ] [130]


	Sfeşnice [ Suport pentru una sau mai multe lumânări, alcătuit dintr-un picior montat pe o tală, prevăzut, uneori, cu braţe, din materiale şi cu dimensiuni diferite, simplu sau decorat. Cele mai reprezentative sunt realizate din argint, aur sau argint aurit, definind un anumit stil sau o anumită epocă. ] [131]


	Statuetă [ Sculptură figurativă de mici dimensiuni, executată din materiale diverse, având scop decorativ. ] [132]


	Stemă [ Semn convenţional şi caracteristic al unui stat, oraş, dinastie nobiliară, princiară sau regală etc.; blazon, herb. Aplicată eventual ca decoraţie pe obiecte sau pe clădiri, pentru a preciza comanditarul sau proprietarul. ] [133]


	Strane [ Şir de scaune alăturate, care au comun spătarul foarte înalt, uneori acoperit de un mic baldachin şi, două câte două, câte o rezeătoare pentru antrebraţe. Prezente atât la ortodocşi cât şi la romano-catolici, în primul caz sub forma deja prezentată, în al doilea sub forma unor şiruri succesive de bănci având spătar fix sau mobil, în ultimul caz pentru ca credincoşii să se poată întoarce înspre orga plasată în balconul din spatele bisericii. Stranele sunt îndeobşte din lemn, simple sau sculptate bogat, fiind individualizate uneori nominal în funcţie de rangul prezumtiv al ocupantului. ] [134]


	Tâmplă [ Tip de ecran alcătuit dinntr-un schelet lemnos ori din zidărie, care separă sanctuarul (absida altarului şi pastoforiile) de spaţiul naosului, ale cărui comunicaţii cu sanctuarul se fac prin intermediul uşilor împărăteşti şi diaconeşti practicate median şi lateral în tâmplă. Registrul inferior al tâmplei cuprinde icoanele împărăteşti (Maica Domnului, Hristos, Sfântul Ioan Botezătorul etc.) iar celelalte, succesiv, dodecaortionul, secvenţa Deisis, flancantă de cei doisprezece apostoli, şi medalioane de profeţi. ] [135]


	Tapiserie [ Ţesătură din lână sau din mătase, simplu sau în amestec cu fire de aur sau de argint, executată pe război de ţesut vertical sau orizontal, cu decor policrom, poliform, utilizată în trecut pentru decorarea unei încăperi sau pentru separarea a două camere. Avea şi valoare de însemn de prestigiu, datorită originii sale şi a procedurilor de fabricaţie. ] [136]


	Tapiserie murală [ Tapiserie atârnată pe zid cu scop decorativ. ] [137]


	Tăviţă [ Echivalentul diskos-ului bizantin în liturgica romano-catolică. ] [138]


	Teacă de sabie [ Apărătoare pentru lama săbiei, din lemn sau metalică, simplă sau decorată. ] [139]


	Ţesătură [ Produs textil obţinut la războiul de ţesut prin încrucişarea în unghi drept a firelor de urzeală şi de bătătură. ] [140]


		Ţesătură decorativă [ Ţesătură cu scop ornamental. ] [140.1]


	Tetrapod [ Piesă de mobilier bisericesc, mobilă sau fixă, formată dintr-un suport de lemn sau de metal, de forma unui plan înclinat, susţinut de patru picioare iniţial (de unde şi denumirea), iar ulterior pe un soclu cu pereţi plini sau ajuraţi, paralelipipedic sau poligonal. Folosit pentru expunerea periodică a icoanelor prăznicare şi pentru sprijinirea cărţilor în strane, în timpul oficiilor. ] [141]


	Ţigaret [ Cilindru de chihlimbar, lemn, plastic, celuloid folosit pentru fumarea ţigării fără filtru. ] [142]


	Toporişcă [ Topor cu coada scurta, folosit în trecut şi ca armă pentru aruncat (francesca). ] [143]


	Triptic [ Operă de artă medievală pictată sau sculptată, formată dintr-un panou central de care sunt fixate cu balamale două panouri laterale,care se pot închide peste cel median similar unei porţi duble. De format şi greutăţi diferite, cele mari se fixau în biserici şi cele mici erau portabile, slujind ca altar provizoriu în călătorii. Existau şi tripticuri simple, alcătuite dintr-un singur panou, dar pe care se redau trei scene distincte. ] [144]


	Troiţă [145]


	Tron arhieresc [ Scaun cu spatar înalt, pe care se află sculptat blazonul arhiereului sau al bisericii, cu braţe, supraînălţat, pe care ia loc ierarhul în timpul slujbei. ] [146]


	Tron domnesc [ Scaun cu spătar înalt şi braţe, supraînălţat, simbol al puterii monarhice, având sculptat pe spătar blazonul de stat. ] [147]


	Tron episcopal [ Scaun cu spatar înalt şi braţe, pe care se află sculptat blazonul arhiereului sau al bisericii, supraînălţat, pe care ia loc ierarhul în timpul slujbei. ] [148]


	Trusă de călătorie [ Cutie în care se află depus minimul necesar unei călătorii. Acest gen de obiect era specific întreg secolului al XIX-lea şi primei jumătăţi a secolului trecut, fiind personalizat în funcţie de sexul proprietarului - de pildă pentru o doamnă putea conţine flacoane de parfum şi de farduri, oglindă portabilă, accesorii pentru igiena corporală şi frezat etc.. Montura obiectelor (pentru oglindă şi perii) sau materialul din care acestea erau realizate (alte accesorii) le conferea o notă comună, de set. ] [149]


	Trusă de voiaj [ Cutie în care se află depus minimul necesar unei călătorii. Acest gen de obiect era specific întreg secolului al XIX-lea şi primei jumătăţi a secolului trecut, fiind personalizat în funcţie de sexul proprietarului - de pildă pentru o doamnă putea conţine flacoane de parfum şi de farduri, oglindă portabilă, accesorii pentru igiena corporală şi frezat etc.. Montura obiectelor (pentru oglindă şi perii) sau materialul din care acestea erau realizate (alte accesorii) le conferea o notă comună, de set. ] [150]


	Tsuba [ Garda săbiei (japoneză). Forjată dintr-o singură bucată de oţel, simplă sau decorată, în funcţie de gustul şi averea proprietarului săbiei. ] [151]


	Uşă împărătească [ Uşă dublă amplasată la mijlocul iconostasului, semnificând trecerea lui Hristos, Împăratul nostru, sub chipul Sfintelor Taine. Dintre mireni aveau dreptul să treacă printre aceste uşi numai voievozii, în calitate de "unşi", după modelul imperial bizantin. ] [152]


	Uşi împărăteşti [ Uşa dublă din centrul iconostasului, care simbolizează cele două Testamente. Numele său derivă de la faptul că aici este locul trecerii lui Hristos, Împăratul nostru, sub chipul Sfintei Taine. În Evul Mediu aveau acces prin aceste uşi, dintre mireni, doar voievozii, ca "unşi", după modelul împăratului bizantin. ] [153]


	Văl de tâmplă [ Dveră. Broderie sau ţesătură de mari dimensiuni, decorată cu teme religioase sau cu emblema donatorului sau a ctitorului lăcaşului de cult în care este amplasată, menită să închidă, în anumite momente ale slujbei, deschiderea din mijlocul tâmplei numai parţial acoperită de către uşile împărăteşti, izolând astfel deplin spaţiul altarului de naos. Vălul de tâmplă reprezena în epoca medievală şi broderia sau ţesătura de mari dimensiuni care acoperea golul unei uşi cu sau fără tăblie, ori era menită izolării spaţiului dintre pronaos şi naos în bisericile ortodoxe. S-a păstrat un anumit număr de astfel de broderii menite îndeplinirii acestei funcţii din epocile voievozilor Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab sau Alexandru Lăpuşneanu. ] [154]


	Vas de farmacie [ Recipient de formă cilindrică, cu sau fără capac, în general inscripţionat în latină, folosit pentru păstrarea medicamentelor. Apărut în secolul al XII-lea în Orient, a fi fabricat frecvent începând cu Renaşterea în Franţa, Spania, Olanda şi Anglia. ] [155]


	Vergueno [ Dulap de inspiraţie mauro-spaniolă, apărut în Evul Mediu târziu, articol comun al Spaniei coloniale (sec. XVI), în care se păstrau bijuterii, acte familiale, scrisori etc.. ] [156]


	Verighetă [ Inel de metal preţios, fără pietre, purtat ca simbol al legăturii dintre soţi. ] [157]


	Veşmânt [ Haină, nume generic pentru obiectele vestimentare. ] [158]


		Anteriu [ Haină lungă şi neagră purtată de preoţii ortodocşi sau chiar şi de laici, până în a doua jumătate a veacului al XIX-lea. ] [158.1]


		Bariz [ Broboadă sau ţesătură de lână foarte subţire şi uşoară. ] [158.2]


		Biniş [ Vestmânbt purtat în lumea musulmană peste anteriu, sub scurtă sau caftan. Din stofă, deseori îmblănit, binişul era lung, răscroit în talie, evazat la poale, cu mâneci lungi şi largi. La origine vestmântul învăţaţilor şi al clerului musulman, apoi şi al curtenilor, a fost purtat şi la noi în epoca fanariotă prin import cultural. ] [158.3]


		Bluză [ Obiect vestimentar pentru acoperirea bustului, la femei; componentă a ţinutei milităreşti de vară. ] [158.4]


		Caftan [ Haină lungă, simplă sau brodată, purtată odinioară de negustori, boieri şi domnitor. ] [158.5]


		Caftan boieresc [ Haină lungă, simplă sau brodată, purtată de către bieri ca semn al poziţiei lor sociale. Individualizat după rangul proprietarului. ] [158.6]


		Caftan de negustor [ Haină lungă, simplă sau brodată, purtată de către negustorii mai avuţi ca însemn al poziţiei lor sociale. ] [158.7]


		Caftan voievodal [ Haină lungă, brodată, purtată de către domnitori ca semn al numirii lor de către Poartă. ] [158.8]


		Cămaşă [ Îmbrăcăminte din pânză care se poartă direct pe piele, acoperind corpul parţial sau în întregime. ] [158.9]


		Conteş [ Mantie lungă, îmblănită, de origine orientală, pe filieră poloneză, executată din stofe preţioase (catifea, postav, mătase cu fir), croită similar unui caftan, dar cu mâneci scurte până la cot şi largi. Purtat începând cu secolul al al XVII-lea în Ţările Române de către soţiile şi fiii domnitorilor, precum şi de către boieri, conteşul devine, în următoarele două secole, haina ceremonială boierească de iarnă. ] [158.10]


		Costum [ Îmbrăcăminte bărbătească formată din haină, vestă, pantalon, cămaşă, cravată, executată din stofă. ] [158.11]


		Costum de curte [ Costumaţie luxoasă care a variat de la o epocă la alta, specifică unui membru al unei curţi domneşti, regale sau imperiale. Rol de prestigiu. ] [158.12]


		Costum de dregător [ Costumul distinctiv al unui înalt funcţionar public, a cărui formă variază de la o epocă la alta şi de la un stat la altul. ] [158.13]


		Costum de surugiu [ Costum format din cizme, pantaloni strâmţi, brodaţi, haină cu mâneci despicate şi căciulă, derivat din costumul arnăuţesc. ] [158.14]


		Dantelă [ Ţesătură fină din fire de bumbac, in, aur, argint sau - din secolul al XX-lea - fire sintetice, formată din motive ajurate, executate manual sau - din secolul al XIX-lea - mecanic; folosită pentru îmbrăcăminte, lenjerie de pat şi de masă. Diferă de broderie prin lipsa unui suport textil compact, înlocuit de o reţea de ochiuri cu diferite forme - pătrate, hexagonale sau octogonale. Atestată documentar din secolul al XIV-lea. ] [158.15]


		Frac [ Haină masculină de ceremonie, scurtă până la talie, cu revere de mătase, terminată dorsal cu două cozi lungi. ] [158.16]


		Fustă [ Obiect vestimentar feminin pentru acoperirea părţii inferioare a corpului; jupă. ] [158.17]


		Ghebă [ Manta ţărănească lungă, împodobită cu găitane. ] [158.18]


		Giubea [ Haină lungă şi largă din postav fin, căptuşită cu blană, purtată în trecut de boieri. ] [158.19]


		Guler [ Zona din jurul gâtului a unui obiect vestimentar, fixă sau detaşabilă. ] [158.20]


		Haină [ Termen generic pentru a defini obiecte vestimentare; obiect vestimentar bărbătesc pentru partea superioară a corpului. ] [158.21]


		Halat [ Haină lungă croită din diverse materiale, purtată peste hainele de zi spre a le proteja sau direct pe corp, spre a-l usca după spălare, strâns cu ajutorul unui cordon din acelaşi material cu vestmântul. ] [158.22]


		Ilic [ Pieptar ţărănesc fără mâneci, prevăzut cu revere, confecţionat de obicei din postav roşu, negru sau din dimie albă, împodobit cu găitane. ] [158.23]


		Jachetă [ Haină feminină scurtă, cu mâneci, încheiată în faţă, acoperind bustul; haină masculină ceremonială, croită pe talie, lungă până la genunchi. ] [158.24]


		Kimono [ Haină simplă, largă, cu linii drepte, realizată din mătase într-o varietate coloristică şi decorativă deosebită; variante deosebite pentru bărbaţi şi femei - în ultimul caz brâul care încinge mijlocul, deosebit de lat, este închis dorsal cu ajutorul unui nod secific, numit "obi"; costum ceremonial japonez. ] [158.25]


		Manşetă [ Bandă de pânză detaşabilă sau nu, fixată în partea inferioară a unei mâneci. ] [158.26]


		Mantie [ Pelerină ceremonială, lungă şi largă, tivită uneori cu blană de hermină ca însemn al puterii monarhice sau simplă, ca mijloc de marcarea apartenenţei la un ordin, laic sau religios, ori ca simplu mijloc de protecţie a vestmintelor faţă de intemperii ori de ascunderea identităţii. Uneori mantia era prevăzută cu o glugă. ] [158.27]


		Pantalon [ Obiect vestimentar care acoperă, de la mijloc în jos, corpul şi fiecare picior în parte. ] [158.28]


		Pelerină [ Haină largă fără mâneci, de lungime variabilă, care se poartă peste îmbrăcăminte. ] [158.29]


		Pieptar [ Obiect vestimentar executat din diverse materiale, fără mâneci, şi care acoperă partea superioară a corpului. ] [158.30]


		Redingotă [ Haină masculină ceremonială, de culoare neagră, lungă până la genunchi şi prevăzută cu două rânduri de nasturi. ] [158.31]


		Robă [ Haină ceremonială, lungă şi neagră, cu mâneci largi, purtată de către magistraţi şi avocaţi la şedinţe, precum şi de anumiţi profesori universitari la ceremonii, ca marcă a deţinerii unei distincţii academice onorifice. ] [158.32]


		Rochie [ Îmbrăcăminte feminină la care bluza şi fusta formează o singură piesă. ] [158.33]


		Şalvari [ Pantaloni de pânză foarte largi, strânşi pe talie şi pe glezne, purtaţi în trecut de musulman. ] [158.34]


		Sari [ Costum tradiţional indian format dintr-o fustă, o bustieră cu mâneci scurte şi o bucată de stofă care acoperă capul şi corpul. ] [158.35]


		Scurtă [ Haină de piele sau material sintetic care acoperă bustul, căptuşită cu blană şi prevăzută cu buzunare interiorare şi exterioare. ] [158.36]


		Tunică [ Haină civilă sau de uniformă ajustată pe corp. Veşmânt din lână sau alt material des întâlnit în antichitate, iniţial fără mâneci, având o croială simplă din două bucăţi de ţesătură cusute lateral şi pe umeri şi lăsând loc pentru cap şi braţe, acelaşi model pentru bărbaţi şi pentru femei. Era purtată strânsă în talie cu o centură, care plisa materialul acestui element vestimentar. ] [158.37]


		Veşmânt boieresc [ Haină bogat decorată sau simplă, lungă până călcâie, purtată de boieri în Evul Mediu. Definea specificul nobiliar de clasă precum şi rangurile din interiorul clasei nobiliare. ] [158.38]


		Veşmânt domnesc [ ] [158.39]


		Veşmânt liturgic [ Odăjdii, costumaţie specială folosită de către un preot sau arhiereu pentru a săvârşi liturghia, purtată peste rasă. ] [158.40]


			Alba [ Haină care face parte din setul vestimentar liturgic romano-catolic, purată peste rasă. ] [158.40.1]


			Brâu preoţesc [ Cingătoare care indică rangul unui preot unit sau care e purtată de către preoţii ortodocşi peste felon, fiind brodată cu fir de aur şi având cusută anterior o cruce în relief. ] [158.40.2]


			Casula [ Vestmânt de cult catolic, lucrat dintr-o stofă preţioasă şi decorat cu broderii figurative între perioadele medievală şi barocă, ori numai cu benui din alt material decât suportul, purtat peste aba- Poartă uneori şi denumirea de ornat. Echivalentul felonului din setul vestimentar liturgic ortodox. ] [158.40.3]


			Dalmatica [ Tunică amplă, lungă până la mijlocul gambei, prevăzută cu mâneci largi şi scurte, executate din lână de Dalmaţia (de unde şi numele); cu benzi verticale şi tivită cu purpură, purtată de împăraţii romani. Piesă ceremonială medievală pentru demnitarii laici şi ecleziastici, în setul vestimentar liturgic romano-catolic este purtat de către diacon peste aba, fiind realizat din material preţios, poalele piesei atingând genunchii, prevăzută cu două despicături laterale şi mâneci lungi până la cot. ] [158.40.4]


			Epitrahil [ Piesă vestimentară liturgică ortodoxă, alcătuirtă dintr-o bucată de stofă, lungă şi îngustă, purtă de preot în jurul gâtului şi atârnând peste piept, ca însemn al funcţiei sale şi ca simbol al purtării jugului lui Hristos. Cele mai preţioase sunt brodate pe suport de mătase, cu fir şi aplicaţii de perle -broderie decorativă sau figurativă. ] [158.40.5]


			Felon [ Vestmânt liturgic ortodox purtat de preot pe deasupra stiharului şi a epitrahilului, având aspectul unei pelerine, mai lungă în spate şi netăiată în faţă. Piesele vechi erau bogat decorate cu broderii figurative sau decorative, sau erau ţesute din stofe şi mătăsuri preţioase, având, uneori, în partea superioară a zonei dorsale, o cioană brodată sau o cruce dintr-un material mai gros, asemănător celui din care era făcut felonul, festonată sau tivită cu fir de aur. ] [158.40.6]


			Mânecuţă [ În cultul ortodox, manşete late, brodate, pe care preotul le prinde la încheietura pumnului, peste stihar, la oficierea liturghiei. Sunt similare manipulum-ului catolic, obiect din vestimentaţia cultică aflat azi în afara uzului. ] [158.40.7]


			Manipulus [ Manipulum. Piesă de cult catolică, făcând parte în trecut din setul vestimentar liturgic. Avea forma unei fâşii lungi de circa 60 de centimetri, fiind confecţionată din acelaşi material ca şi casula, adesea brodată, purtată de preot la încheietura mâinii stângi, cu extremitîţile atârnând liber. Piesă echivalentă "mânecuţelor" din cadrul setului vestimentar liturgic ortodox. ] [158.40.8]


			Mantie de arhiereu [ Pelerină ceremonială ortodoxă, lungă şi largă, brodată cu aur şi figuri de sfinţi, închisă în faţă, în partea inferioară, cu ajutorul unei găici şi a unui nasture preţios. ] [158.40.9]


			Mitră [ Accesoriu vestimentar episcopal purtat în timpul oficiilor. La ortodocşi este semisferic, prelungit c-un cilindru scund, fiind lucrat din matal nobil sau din carton îmbrăcat în mătase, sau catifea, decorat cu broderii, încrustaţii de pietre preţioase ori semipreţioase, perle, medalioane emailate. La catolici este format din două triunghiuri ale căror baze se unesc formând circumferinţa capului; sunt îmbrăcate în stofe preţioase, decorate cu pietre preţioase ori semipreţioase, perle sau broderii, având atârnate la spate două panglici. ] [158.40.10]


			Nebederniţă [ Bucată de ţesătură brodată pe care este reprezentată scena Învierii, purtată la brâu de către arhierei şi de către unii preoţi în timpul slujbei. ] [158.40.11]


			Omofor [ Veştmânt bisericesc de forma unei eşarfe, purtat pe umeri de către preot în timpul oficierii slujbei. ] [158.40.12]


			Orar [ Veştmânt bisericesc de forma unei fâşii lungi şi înguste, purtat pe umăr de diacon în timpul slujbei. ] [158.40.13]


			Palla [ Şal de lână colorată care acoperea umerii femeilor romane. ] [158.40.14]


			Pluvial [ Pelerină amplă, lungă, având de-a lungul spatelui o tăblie semiovală decorată; este confecţionată din material preţios, uneori brodată, închizându-se deasupra pieptului cu o pafta sau cu agrafe. Folosită în cultul catolic în cadrul unor procesiuni ceremoniale sau a unor simple ceremonii drept accesoriu vestimentar de mare fast, purtat deasupra albei sau a cottei şi a stolei; este de culoare albsă, violet sau neagră, în funcţie de împrejurări. ] [158.40.15]


			Rucaviţă [ Termen folosit mai ales la plural. Pereche de piese care fac parte din grupul vestmintelor liturgice răsăritene, având forma unor manşete late, închise cu năsturaşi, pe care preotul şi le pune peste stihar pentru a săvârşi liturghia. Decorate prin brodare cu scvenţa Bunei Vestiri (fiecare personaj pe câte o piesă), cu numele donatorului (mai rar) sau cu motive vegetale (cel mai des întâlnit). Rucaviţele moderne sunt confecţionate cel mai adesea din acelaşi material cu felonul. Sunt similare ca origine şi funcţie fostului manipulum catolic, şi anume amintesc de purtarea jugului lui Hristos. ] [158.40.16]


			Sacos [ În costumul liturgic ortodox, vestmât arhieresc care se îmbracă mpeste stihar, format dintr-o tunciă lungă până la genunchi, cu mâneci largi, din ţesătură de mătase, având galon şi broderii, eventual inscripţionată cu numele donatorilor şi data donaţiei, încheiat cu nasturi-clopoţei. ] [158.40.17]


			Stihar [ În costumul liturgic ortodox, vestmânt provenit din tunica antică - dalmatica - fabricat din ţesătură de mătase simplă sau decorată floral şi brodată cu fie, lung până le glezne, cu mâneci largi şi încheiat la piept, purtat de către diaconi, preoţi şi episcopi. Se diferenţiază stiharele acestor diferite grade bisericeşti prin aplice sau prin broderii specifice. ] [158.40.18]


			Stolă [ În costumul liturgic romano-catolic reprezintă echivalentul epitrahilului ortodox. ] [158.40.19]


			Talit [ Accesoriu vestimentar de rugăciune în iudaism. Constă dintr-un şal de dimensiuni diferite, din lână sau bumbac în Europa Centrală şi de Est, de mătase în Spania şi în Portugalia, simplu ori ornamentat floral sau liniar. ] [158.40.20]


			Velum [ În cultul catolic, bucată de mătase brodată, lungă de circa 3 metri şi lată de circa 0,5 metri, pusă pe umerii preotului, cu ale cărei extremităţi îşi înfăşoară mâinile care poartă monstranţa, în semn de respect, în timpul procesiunilor sau a binecuvântării. ] [158.40.21]


		Vestă [ Obiect de îmbrăcăminte scurt, fără mâneci şi guler, purtat peste cămaşă. ] [158.41]


		Volan [ Fâşie de ţesătură sau dantelă încreţită sau plisată, ce serveşte drept garnitură unor obiecte vestimentare feminie, unor draperii, huse ş.a.. ] [158.42]


	Vitraliu [ Geam de fereastră alcătuit din de bucăţi de sticlă colorată, montate într-o reţea de rame metalice, spre a forma un personaj, un peisaj etc.; scopul vitraliului este decorativ, prin împodobirea unei încăperi, şi de efect, prin modul în care lumina naturală filtrată prin panourile multicolore de sticlă iluminează acea încăpere. ] [159]